Am inventat termenul disciplină iubitoare, pentru a explica felul cum combin acţiunea disciplinară cu intenţia de a servi interesele spirituale ale copilului. Disciplina iubitoare urmează aceste reguli:
1. Informaţi şi implicaţi copilul.
2. Preveniţi neînţelegerile potenţiale, oferind explicaţii simple.
3. Nu reacţionaţi violent faţă de copil.
4. Evitaţi să emiteţi ordine.
5. Ţineţi‑vă de cuvânt.
6. Ocupaţi‑vă de fiecare situaţie ce apare într‑un anumit moment.
7. Nu loviţi şi nu folosiţi cuvinte jignitoare.
8. Manifestaţi‑vă deschis dragostea.
9. Dacă aplicaţi o corecţie, faceţi din ea un moment de „pauză” în orice altă activitate (time‑out).
10. După corecţie, discutaţi situaţia care a provocat‑o.
11. Apoi, fiţi întotdeauna alături de copil şi asiguraţi‑vă că totul s‑a calmat.
Marea surpriză este că şi copilul dumneavoastră vă va respecta pentru înţelepciune şi prevedere, permiţând energiei Copilului Indigo să crească. Eu îi dau fiicei mele, Samara, multă libertate şi creativitate – dar rareori atitudinea şi comportamentul ei scapă de supravegherea mea strictă. Aparent sunt prea dur, dar Samara îmi cunoaşte limitele şi pragurile şi, când o disciplinez, ea îmi mulţumeşte întotdeauna pentru că m‑am ocupat de situaţia în care s‑a aflat.
„Cocoloşeala” este complet interzisă. Adânc în sufletul lor, mulţi părinţi se tem că vor pierde dragostea copiilor lor. Aceşti părinţi se străduiesc să le câştige favorurile, permiţându‑le să facă orice şi fiind foarte îngăduitori cu ei. În momentul în care copilul înţelege că poate controla comportamentul adultului, o va face. Dacă i se permite, un Indigo poate prelua rolul părintelui. Aceasta complică relaţia şi forţează copilul să preia defectele părintelui şi să nu‑şi trăiască propriul prezent.
Părinţii trebuie să fie permanent conştienţi de relaţia lor cu Copiii Indigo. Poate că sfatul dat mie de către un clarvăzător ar fi de folos aici: „Robert, fiica ta are nevoie de călăuzire, dragoste şi disciplină – nu de părinţi. Ea îşi cunoaşte scopul şi misiunea. Fii ghidul ei.” Sfatul acesta m‑a ajutat enorm.
1. Informaţi şi implicaţi copilul.
2. Preveniţi neînţelegerile potenţiale, oferind explicaţii simple.
3. Nu reacţionaţi violent faţă de copil.
4. Evitaţi să emiteţi ordine.
5. Ţineţi‑vă de cuvânt.
6. Ocupaţi‑vă de fiecare situaţie ce apare într‑un anumit moment.
7. Nu loviţi şi nu folosiţi cuvinte jignitoare.
8. Manifestaţi‑vă deschis dragostea.
9. Dacă aplicaţi o corecţie, faceţi din ea un moment de „pauză” în orice altă activitate (time‑out).
10. După corecţie, discutaţi situaţia care a provocat‑o.
11. Apoi, fiţi întotdeauna alături de copil şi asiguraţi‑vă că totul s‑a calmat.
Marea surpriză este că şi copilul dumneavoastră vă va respecta pentru înţelepciune şi prevedere, permiţând energiei Copilului Indigo să crească. Eu îi dau fiicei mele, Samara, multă libertate şi creativitate – dar rareori atitudinea şi comportamentul ei scapă de supravegherea mea strictă. Aparent sunt prea dur, dar Samara îmi cunoaşte limitele şi pragurile şi, când o disciplinez, ea îmi mulţumeşte întotdeauna pentru că m‑am ocupat de situaţia în care s‑a aflat.
„Cocoloşeala” este complet interzisă. Adânc în sufletul lor, mulţi părinţi se tem că vor pierde dragostea copiilor lor. Aceşti părinţi se străduiesc să le câştige favorurile, permiţându‑le să facă orice şi fiind foarte îngăduitori cu ei. În momentul în care copilul înţelege că poate controla comportamentul adultului, o va face. Dacă i se permite, un Indigo poate prelua rolul părintelui. Aceasta complică relaţia şi forţează copilul să preia defectele părintelui şi să nu‑şi trăiască propriul prezent.
Părinţii trebuie să fie permanent conştienţi de relaţia lor cu Copiii Indigo. Poate că sfatul dat mie de către un clarvăzător ar fi de folos aici: „Robert, fiica ta are nevoie de călăuzire, dragoste şi disciplină – nu de părinţi. Ea îşi cunoaşte scopul şi misiunea. Fii ghidul ei.” Sfatul acesta m‑a ajutat enorm.
Ce să vă amintiţi când creşteţi Copii Indigo
c. Mai presus de orice, rugaţi copilul să vă ajute să determinaţi care‑i sunt limitele. De fapt, mulţi Indigo vor fi bucuroşi să‑şi hotărască singuri limitele, cu ajutorul unui adult.
2. Fără a le da acestor copii responsabilităţile unui adult, trataţi‑i ca pe nişte adulţi şi ca pe nişte egali.
a. Daţi acestor copii explicaţii mature, posibilitatea de a avea un cuvânt de spus în orice decizie – şi, mai presus de orice, o gamă largă de posibilităţi din care să aleagă!
b. Nu‑i priviţi de sus.
c. Ascultaţi‑i! Sunt înţelepţi şi ştiu lucruri pe care voi nu le ştiţi.
d. Respectaţi‑i întru totul, aşa cum i‑aţi respecta pe părinţi, sau un prieten apropiat şi iubit.
3. Dacă spuneţi că‑i iubiţi, dar îi trataţi fără respect, nu vor avea încredere în voi.
a. Nu vor crede că‑i iubiţi, dacă nu‑i trataţi cu iubire. Toate cuvintele din lume vor ajunge la urechi ce nu aud.
b. Felul în care vă conduceţi viaţa şi familia este dovada directă pentru Copilul Indigo că sunteţi iubitori sau nu!
4. Interacţiunea cu Copiii Indigo este şi o muncă, dar şi un privilegiu.
a. Te vor prinde, dacă încerci să‑i înşeli. Nici măcar nu încerca!
b. Când te îndoieşti, întreabă‑i nu numai pe copiii înşişi, dar şi pe alţi adulţi care au experienţă cu Copiii Indigo.
c. Nu uita să‑ţi faci timp să‑i observi pe Copiii Indigo cum interacţionează unul cu altul – e mult de învăţat de aici.
Nu uitaţi: Nu numai că ştiu cine sunt ei, dar ştiu şi cine eşti tu. Nu poţi să nu recunoşti faţa şi ochii unui Copil Indigo – sunt foarte bătrâni, profunzi şi înţelepţi. Ochii lor sunt ferestrele sentimentelor şi sufletului lor. Ei nu par să se „ascundă”, aşa cum pot face alţii. Când îi răneşti, vor fi dezamăgiţi de tine – şi este chiar posibil să pună la îndoială înţelepciunea de a vă fi „ales”! Dar când îi iubiţi şi‑i recunoaşteţi drept cine sunt, se vor deschide ca nimeni altcineva.
2. Fără a le da acestor copii responsabilităţile unui adult, trataţi‑i ca pe nişte adulţi şi ca pe nişte egali.
a. Daţi acestor copii explicaţii mature, posibilitatea de a avea un cuvânt de spus în orice decizie – şi, mai presus de orice, o gamă largă de posibilităţi din care să aleagă!
b. Nu‑i priviţi de sus.
c. Ascultaţi‑i! Sunt înţelepţi şi ştiu lucruri pe care voi nu le ştiţi.
d. Respectaţi‑i întru totul, aşa cum i‑aţi respecta pe părinţi, sau un prieten apropiat şi iubit.
3. Dacă spuneţi că‑i iubiţi, dar îi trataţi fără respect, nu vor avea încredere în voi.
a. Nu vor crede că‑i iubiţi, dacă nu‑i trataţi cu iubire. Toate cuvintele din lume vor ajunge la urechi ce nu aud.
b. Felul în care vă conduceţi viaţa şi familia este dovada directă pentru Copilul Indigo că sunteţi iubitori sau nu!
4. Interacţiunea cu Copiii Indigo este şi o muncă, dar şi un privilegiu.
a. Te vor prinde, dacă încerci să‑i înşeli. Nici măcar nu încerca!
b. Când te îndoieşti, întreabă‑i nu numai pe copiii înşişi, dar şi pe alţi adulţi care au experienţă cu Copiii Indigo.
c. Nu uita să‑ţi faci timp să‑i observi pe Copiii Indigo cum interacţionează unul cu altul – e mult de învăţat de aici.
Nu uitaţi: Nu numai că ştiu cine sunt ei, dar ştiu şi cine eşti tu. Nu poţi să nu recunoşti faţa şi ochii unui Copil Indigo – sunt foarte bătrâni, profunzi şi înţelepţi. Ochii lor sunt ferestrele sentimentelor şi sufletului lor. Ei nu par să se „ascundă”, aşa cum pot face alţii. Când îi răneşti, vor fi dezamăgiţi de tine – şi este chiar posibil să pună la îndoială înţelepciunea de a vă fi „ales”! Dar când îi iubiţi şi‑i recunoaşteţi drept cine sunt, se vor deschide ca nimeni altcineva.
10 reguli de bază pentru a te comporta cu un Copil Indigo
1. Trataţi-i pe Copiii Indigo cu respect. Respectaţi-le existenţa în familie.
2. Ajutaţi-i să-şi creeze propriile lor soluţii de disciplinare.
3. Oferiţi-le posibilităţi de alegere, în toate situaţiile!
4. Niciodată nu-i minimalizaţi – absolut niciodată!
5. Întotdeauna explicaţi-le de ce le-aţi spus să facă ceva. Ascultaţi aceste explicaţii voi înşivă. Nu cumva sună prostesc – ca în cazul formulei „pentru că aşa zic eu”? Dacă da, revizuiţi-vă modul de a vorbi şi schimbaţi-l. Vă vor respecta pentru asta şi vor aştepta să le vorbiţi. Dar, dacă le daţi ordine autoritare, dictatoriale, fără motive întemeiate, solide, aceşti copii vă vor desfiinţa. Nu vor asculta şi mai mult, vă vor da lista cu motivele pentru care nu e bine! Uneori puteţi aduce motive simple, ca: „pentru că mă poţi ajuta în felul ăsta – sunt foarte obosită azi”. Sinceritatea îi va câştiga mai mult ca orice altceva. Se vor gândi la ce le spuneţi şi apoi vor face întocmai.
6. Faceţi-i partenerii voştri în procesul de educare. Gândiţi-vă mult la acest aspect!
7. Când sunt bebeluşi, explicaţi-le tot ce faceţi. Nu vă vor înţelege, dar atitudinea voastră şi respectul pe care îl acordaţi vor fi simţite. Este o bază extraordinară pentru momentul când vor începe să vorbească.
8. Dacă apar probleme serioase, testaţi-i înainte de a le da medicamente.
9. Oferiţi-le siguranţa că au sprijinul vostru. Evitaţi critica negativă. Spuneţi-le întotdeauna că-i sprijiniţi în tot ceea ce fac. Adesea vor înfăptui ceea ce le spuneţi – şi vă vor şoca cu ceea ce fac. Apoi, sărbătoriţi împreună! Nu-i obligaţi să realizeze ceva, ci lăsaţi-i să facă totul, încurajându-i.
10. Nu le spuneţi cine sunt ei acum, sau ce vor fi mai târziu. Ei ştiu mai bine. Lăsaţi-i pe ei să decidă ce anume îi interesează. Nu-i forţaţi să intre într-o meserie sau afacere a familiei, numai pentru că aceasta a făcut familia voastră de generaţii întregi. Acest copil nu va urma, în nici un caz, tradiţia familiei.
2. Ajutaţi-i să-şi creeze propriile lor soluţii de disciplinare.
3. Oferiţi-le posibilităţi de alegere, în toate situaţiile!
4. Niciodată nu-i minimalizaţi – absolut niciodată!
5. Întotdeauna explicaţi-le de ce le-aţi spus să facă ceva. Ascultaţi aceste explicaţii voi înşivă. Nu cumva sună prostesc – ca în cazul formulei „pentru că aşa zic eu”? Dacă da, revizuiţi-vă modul de a vorbi şi schimbaţi-l. Vă vor respecta pentru asta şi vor aştepta să le vorbiţi. Dar, dacă le daţi ordine autoritare, dictatoriale, fără motive întemeiate, solide, aceşti copii vă vor desfiinţa. Nu vor asculta şi mai mult, vă vor da lista cu motivele pentru care nu e bine! Uneori puteţi aduce motive simple, ca: „pentru că mă poţi ajuta în felul ăsta – sunt foarte obosită azi”. Sinceritatea îi va câştiga mai mult ca orice altceva. Se vor gândi la ce le spuneţi şi apoi vor face întocmai.
6. Faceţi-i partenerii voştri în procesul de educare. Gândiţi-vă mult la acest aspect!
7. Când sunt bebeluşi, explicaţi-le tot ce faceţi. Nu vă vor înţelege, dar atitudinea voastră şi respectul pe care îl acordaţi vor fi simţite. Este o bază extraordinară pentru momentul când vor începe să vorbească.
8. Dacă apar probleme serioase, testaţi-i înainte de a le da medicamente.
9. Oferiţi-le siguranţa că au sprijinul vostru. Evitaţi critica negativă. Spuneţi-le întotdeauna că-i sprijiniţi în tot ceea ce fac. Adesea vor înfăptui ceea ce le spuneţi – şi vă vor şoca cu ceea ce fac. Apoi, sărbătoriţi împreună! Nu-i obligaţi să realizeze ceva, ci lăsaţi-i să facă totul, încurajându-i.
10. Nu le spuneţi cine sunt ei acum, sau ce vor fi mai târziu. Ei ştiu mai bine. Lăsaţi-i pe ei să decidă ce anume îi interesează. Nu-i forţaţi să intre într-o meserie sau afacere a familiei, numai pentru că aceasta a făcut familia voastră de generaţii întregi. Acest copil nu va urma, în nici un caz, tradiţia familiei.
