de John Major Jenkins
Timp de miliarde de ani, Pământul şi-a dus existenţa într-un ocean format din numeroase cicluri cosmice diferite, mai mult sau mai puţin ample. Metafora care stă la baza tuturor proceselor ciclice este ciclul zi-noapte, alcătuit din 24 de ore. Miezul nopţii este momentul întunericului cel mai profund şi reprezintă punctul de cotitură care desparte moartea zilei anterioare, de naşterea unei noi zile. Începând din acest moment, lumina creşte în intensitate. La miezul nopţii se atinge nivelul cel mai profund de întuneric şi apar zorii unei noi zile. Totuşi, lumina soarelui apare la orizont abia la ora 6 dimineaţa, după un sfert din ciclul complet zi-noapte. În acest moment, noaptea a luat sfârşit şi începe intervalul de lumină diurnă. Încă un sfert de ciclu are loc până la prânz, momentul în care se atinge nivelul maxim de lumină diurnă. După ora 12, controlul este preluat de principiul întunericului. La orele 18, după un alt sfert de ciclu, soarele coboară sub orizont şi devine ascuns vederii. Se aşterne întunericul şi conştiinţa doarme. La miezul nopţii ciclul începe de la capăt. Această metaforă ne ajută să înţelegem manifestarea Planului Divin pe Pământ, însă dezvoltarea spirituală umană necesită un ciclu cu o durată mult mai mare de o zi. Cel mai amplu ciclu al Pământului, observabil de către om, este precesiunea echinocţiilor, care se întinde pe o perioadă de 26.000 de ani. Fiind cunoscută sub denumirea de An Platonic, aceasta este cauzată de oscilaţia lentă a Pământului în jurul propriei axe şi, asemeni zilei, are părţile sale de întuneric şi lumină.
Conform doctrinelor tradiţionale, Pământul trece prin perioade de întunecare spirituală şi prin perioade de luminare spirituală. Cele două căi de acces spre aceste faze diferite se numesc „porţi solstiţiale”. Cele două solstiţii anuale sunt precum prânzul şi miezul nopţii. Doctrina Ciclicităţii Epocilor Lumii se regăseşte în numeroase tradiţii, inclusiv în cosmologii ale vechilor civilizaţii vedice şi Maya. Conform doctrinei yuga din India antică, omenirea a cunoscut o Epocă de Aur a Luminii cu peste 12.000 de ani în urmă, dar apoi Lumina spirituală a început treptat să se stingă şi omenirea a trecut prin noi Epoci succesive, fiecare mai întunecată decât cea de dinaintea ei. În prezent ne aflăm la sfârşitul celei mai întunecate epoci, numita Kali Yuga. Folosind metafora unei zile, această perioadă, cuprinsă între Epoca de Aur şi sfârşitul Celei Mai Întunecate Epoci, corespunde intervalului dintre prânz şi miezul nopţii. Este perioada în care se întunecă din ce în ce mai mult. Pentru a înţelege ciclul mai amplu lumină-întuneric este esenţial să cunoaştem faptul că doctrina antică a Ciclicităţii Epocilor Lumii este bazată pe precesiunea echinocţiilor. Sunt aproximativ 13.000 de ani de întunecare şi alţi 13.000 de ani de luminare.
Civilizaţia Maya a decis să desemneze data de 21 decembrie 2012 drept sfârşitul unei ere îndelungate. Acesta va fi sfârşitul celui de-al „treisprezecelea baktun” din Calendarul Lung. Soluţia enigmei implică precesiunea echinocţiilor. În preajma anului 2012, în timpul solstiţiului de iarnă (luna decembrie), va avea loc alinierea Soarelui cu centrul Căii Lactee. Acest centru galactic, situat între constelaţiile Săgetătorului şi Scorpionului, era considerat de către vechii Maya drept Pântecele Marii Mame, Locul Ceresc al Creaţiei. Această aliniere a Soarelui de la solstiţiu, cu Centrul Galactic are loc o dată la 13.000 de ani şi este echivalentă cu momentele prânzului şi miezului nopţii. Epoca de Aur a Luminii a fost posibilă acum 13.000 de ani, datorită alinierii Soarelui de la solstiţiul de vară (luna iunie), cu Centrul Galactic. Spre deosebire de aceasta, alinierea care va culmina în preajma anului 2012 va implica Soarele de la solstiţiul de iarnă - solstiţiu al morţii şi renaşterii. Cu alte cuvinte, omenirea trece printr-un miez de noapte galactic. Pentru pământeni, perioada de întunecare spirituală se apropie de sfârşit. Urmează să „întoarcem foaia”, accesând o fază de înălţare spre următoarea Epocă de Aur, un nou răsărit al conştiinţei şi luminii spirituale în lume. Apropiata aliniere galactică este un eveniment cosmic, care ne invită la dezvoltare spirituală. Face parte din Planul Divin şi identifică timpul în care trăim, drept unul care prezintă oportunităţi extrem de rare pentru evoluţia noastră personală.
Această perioadă de schimbare, cunoscută drept Schimbarea Globală, se întinde între anii 1980 şi 2016. Este fascinantă puterea de previziune a vechilor Maya, care au introdus în calendarul lor informaţii cifrate, referitoare la această aliniere viitoare. De fapt, simboluri ale acestei alinieri galactice se regăsesc şi în activităţile lor de zi cu zi. Jocul cu mingea, bunăoară, este o metaforă a Soarelui (mingea) care pătrunde în Centrul Galactic (inelul de marcare). În noua mea carte, „Galactic Alignment: Transformation of Consciousness According to Mayan, Egyptian, and Vedic Traditions”, am arătat faptul că aceste cunoştinţe galactice constituie un strat ascuns de înţelepciune, care se regăseşte în numeroase tradiţii din întreaga lume. Ele pot fi identificate în astrologia islamică, în topografia sacră din Grecia, în tradiţiile sud-americane, în arhitectura religioasă creştină, în mitraism, în gândirea neoplatonică, precum şi în cosmologia vedică şi egipteană. Se pare că, pe măsură ce ne adâncim în alinierea galactică, înţelepciunea antică propriu-zisă revine printre noi; ea este redescoperită şi determină începutul unei noi ere de înălţare către lumină.
Oamenii care trăiesc în prezent au un destin special, legat de trecerea Planului Divin prin ciclurile naturii. Cu toate acestea, reînnoirea omenirii nu este determinată de stele. Liberul arbitru este o componentă esenţială a evoluţiei spirituale a conştiinţei. În cadrul acestor ample schimbări energetice este necesar să participăm în mod voluntar. Deschiderea fiecăruia către energia galactică a schimbării este dificilă şi ne va transforma, dar vom avea totodată oportunitatea de a intra într-o relaţie mai strânsă cu sursa şi centrul vieţii. Alinierea astronomică nu este „cauza” dezvoltării noastre; aceasta corespunde mai degrabă unui proces de trezire care are loc în adâncurile propriei fiinţe. Este simbolul exterior al unei revoluţii care este, în esenţă, spirituală. Totuşi, alinierea galactică din preajma anului 2012 este o poartă deschisă, care ne invită să evoluăm spiritual. Pentru aceasta trebuie să sacrificăm iluziile care ne-au ţinut legaţi de sfere existenţiale întunecate şi limitate. Să ne deschidem în faţa Luminii din interior şi să ne întindem sufletele până la stele !
John Major Jenkins este un cercetător independent, care şi-a dedicat cariera reconstituirii cosmologiei şi filozofiei vechilor Maya. Este autorul a opt cărţi despre tradiţii Maya, cosmologie antică şi metafizică şi a avut numeroase apariţii în diverse filme documentare.
