Ingeri Indigo in scolile particulare
Consultantul ei ne-a trimis la un psihiatru, care i-a prescris Zoloft, un antidepresiv. Am fost speriata. Jessie parea pierduta si capabila sa infaptuiasca cruzimile despre care vorbea. Pe o durata de doua saptamani am fortat-o sa ia acele pastile, in acest timp ea devenind tot mai rece si mai retrasa. Ne-am dus inapoi la psihiatru si ea l-a socat povestandu-i despre lucrurile pe care avea de gand sa le faca. Plangeam in timpul sedintei. El, cu ochii larg deschisi, socat de cele auzite, a trimis-o in sala de asteptare. A marit dozajul sedativului si mi-a spus ca, daca ea nu va lua pilulele, singura noastra alternativa va fi s-o internam.
In timp ce asteptam pentru reteta, plangeam in fata fiicei mele si in fata tuturor celor care erau in sala de asteptare. Nu pot sa-mi exprim profunzimea disperarii din acel moment. Nu mi-am putut opri lacrimile. Pana atunci mentinusem o fatada incurajatoare, dar in acea zi aceasta s-a prabusit. Lacrimile mele au avut un efect mai mare asupra fiicei mele decat orice as fi putut sa spun, iar atitudinea ei s-a mai schimbat. Mai tarziu am aflat ca ea ascunsese pilulele sub limba, pretinzand ca le inghite. Atunci mi-am dat seama ca nu-mi pot droga copilul. In schimb, am stat de vorba.
Ea s-a simtit mult mai confortabil sa-mi vorbeasca mie decat consultantului ei si, cu toate ca a continuat intalnirile cu el, am petrecut cu ea atata timp de cat a avut nevoie. Am chemat ingerii si am atras lumina in jurul nostru. Faptul ca povestea despre gandurile ei a franat-o sa treaca la fapte, cel putin la cele extreme. Cat de dificil a fost s-o ascult! Si totusi o ascultam noapte de noapte! De multe ori discutiile noastre erau sub aspect spiritual. Incet, mi-am castigat fiica inapoi.
In ciuda tuturor dificultatilor, ea a ramas la scoala particulara. In fiecare zi parea ca moare cate putin, totusi, ca o buna mama, continuam s-o trimit la scoala. Ea m-a rugat s-o las sa invete la domiciliu, dar ideea mi s-a parut atat de straina incat mi-a luat un an pentru a analiza situatia, perioada in care ea devenea din ce in ce mai disperata.
Cand a inceput clasa a sasea, tristetea ei a ajuns la un punct cand nu am mai putut amana lucrurile. Am retras-o de la scoala. Inima mea a tropait, ca si cum as fi facut ceva gresit sau periculos. Fusesem atat de increzatoare de acel sistem, incat am crezut ca strainii sunt mult mai in masura sa-mi educe copilul. Renuntasem atat de usor la una dintre cele mai mari responsabilitati ale vietii mele, incat m-am simtit vinovata s-o revendic.
Am invatat despre diverse metode de a studia la domiciliu, inclunzand nescolarizarea, o forma de invatare directionata de copil care permite ca interesele acestuia sa determine domeniul de studiu. Ideea m-a intrigat si din nou imi era atat de straina incat am alungat-o. Mi-am retras si fiica mijlocie dupa vacanta de iarna si doi ani de zile am facut "scoala acasa".
Cu toate ca in familia noastra a scazut simtitor stresul, Jessie era in continuare nefericita. Ea isi invata lectiile cu dificultate si s-a etichetat singura cu diagnosticul ADD. Ma instiga s-o duc la testare. Ea s-a gandit ca, daca a fost diagnosticata, ar putea ramane "neschimbata", dar eu am optat sa ma opun testarii. I-am spus ca ea nu era o problema. Noi doar trebuia sa gasim pentru ea o alta cale de invatare.
Doua lucruri s-au intamplat care ne-au schimbat viata. Primul: am descoperit Mintea deschisa: explorand cele 6 modele de inteligenta nativa, de Dawna Markova, PhD. Conform modelului d-nei dr. Markova, noi toti suntem inteligenti in felul nostru. Stiusem de catva timp ca Jessie era un elev chinestezic. Ea invata cel mai bine prin actiune. Mintea deschisa m-a ajutat sa inteleg ca la ea creierul este construit in asa fel incat ea poate activa undele beta (care permit focalizarea si concentrarea) doar prin actiune.
In tot acel timp cand sedea pe banca noastra preferata, leganand planta din ghiveciul de alaturi, innebunindu-ma din cauza frustrarii, ea incerca de fapt sa se concentreze in timp ce practicam ceea ce dr. Markova numeste "bulimie educativa". La fel ca in scoala particulara, am indopat-o pe Jessica cu informatii, asa ca ea a putut sa le verse la loc pe propria experienta. Pentru ca ea nu asimilase niciodata informatiile, le uita la putin timp dupa invatare. Nu a avut loc nicio invatare adevarata. Cat de nedreapta am fost: ma suparasem din cauza plantei pe care o legana! Prin aceasta noi am gasit mijlocul prin care s-o invatam.
Al doilea eveniment s-a intamplat cand am luat-o s-o vada pe Kimberly Cahill, o vindecatoare pe baza de energie. Acolo Jessie si-a gasit diagnosticul pe care il cauta, o eticheta pentru "conditia" ei. D-na Cahill a considerat-o un Copil Indigo. Acesti copii sunt cunoscuti si drept Copiii Mileniului. In general, Copiii Indigo sunt cuprinsi intre varsta de 0 si 22 de ani, cu cativa predecesori mai in varsta. Acesti copii indica un model nou de comportament, considerat a fi evolutiv. Nancy Ann Tappe a fost prima care a identificat si a scris despre acesti copii in cartea Intelegand culoarea vietii tale. Ea a inceput sa vada culoarea vietii indigo in aura copiilor prin anii '70.
Extrem de creativi si energici, dupa Doreen Virtue, PhD, Copiii Indigo au o mare sensibilitate, dar, daca nu sunt tratati corespunzator, pot deveni introvertiti si izolati sau pot avea probleme de atentie si agresiune. Inselaciunea si lipsa de integritate sunt un semn de indignare pentru ei. Dr. Virtue vede acest lucru ca pe o caracteristica pozitiva, dar care poate sa mearga spre foarte rau. Ea face referire la Colombina (personaj din comedia dell'arte pantomina) ca exemplu, accentuand credinta d-nei Nancy Ann Tappe despre copiii implicati in aceasta si in alte tragedii asemanatoare: erau Copiii Indigo care au fost influentati negativ de mediul lor. Dr. Virtue sfatuieste parintii sa aiba subiecte de conversatie cu acesti copii pe teme spirituale, astfel incat sa evite comportamentul negativ.
Nu numai Jessie, dar la fel si fiica mea cea mica, Lindsey, manifesta multe dintre trasaturile (caracteristicele) Indigo. Ele au dificultati cu autoritatea, daca aceasta este impusa fara explicatie sau alternativa. Jessie devine frustrata de acele sisteme de orientare rituala care nu necesita gandire creativa. Ambele sunt nonconformiste si isi aleg intotdeauna singure calea proprie de a face lucrurile. Jessie este antisociala atunci cand nu are un mediu adecvat. Amandoua recunosc oamenii care nu sunt sinceri cu ele si nu-i respecta pe acestia. Lindsey este sensibila la energiile celorlalti si foarte afectiva. Ea se simte rau, cateodata bolnava chiar fizic, in prezenta strainilor. Daca este suparata sau agitata, este foarte probabil ca vomita. Lucrez cu ea la deschiderea chakrelor si ca s-o apar cand trebuie sa mergem in locuri publice.
Multi dintre Copiii Indigo si-au dezvoltat calitatile psihice si sunt dotati intr-un anume fel. Un numar mare dintre ei sunt etichetati cu ADD si ADHD. Robert Gerard, PhD, crede ca acest lucru se datoreaza faptului ca acesti Copii Indigo se arata lumii intr-o maniera nelineara, o alta caracteristica valoroasa. Aproape toti cu care am intrat in legatura sunt chinestezici la invatatura. Eu cred ca ei sunt etichetati cu incapacitatea de a invata pentru ca au deficiente de adapatare la sistemul scolar de orientare vizuala. Nu toti copiii cu ADD si ADHD sunt Copii Indigo si nu toti poarta acest diagnostic. Daca copilul vostru ADD/ADHD poate sa ramane focalizat pe un proiect sau activitate pe o perioada mai indelungata indata ce ea/el este interesat, atunci este doar probabil ca este un Copil Indigo.
Acesti copii sunt aici ca sa deschida o Noua Era si sa ne arata in modul cel mai drastic ca energiile vechi nu mai functioneaza. Programa scolara care se prelungeste la ore in sir si un curriculum intensificat nu le este de nici un folos. Mai mult nu inseamna mai bine. Este timpul pentru o abordare diferita.
Copiii Mileniului, ca toti copiii, de altfel, au nevoie de un mediu de invatare in care ei pot sa-si urmeze interesele proprii, in care ei sunt respectati si la randul lor respecta, in care educatia este mai mult pentru implinirea de sine decat pentru transferul informatiilor standardizate. Acesti copiii trebuie invatati despre domeniul spiritual. Multi dintre Copiii Indigo, in special cei mai tineri, vin in aceasta lume cu agendele lor intacte. Ei stiu de ce sunt aici si nu vor sa piarda vremea cu ceea ce nu este in concordanta cu acel scop. Daca noi ii onoram pentru ceea ce sunt, cu siguranta ei ne vor calauzi spre epoca de iluminare. A sosit timpul ca noi sa ne facem partea pentru ei!
In timp ce asteptam pentru reteta, plangeam in fata fiicei mele si in fata tuturor celor care erau in sala de asteptare. Nu pot sa-mi exprim profunzimea disperarii din acel moment. Nu mi-am putut opri lacrimile. Pana atunci mentinusem o fatada incurajatoare, dar in acea zi aceasta s-a prabusit. Lacrimile mele au avut un efect mai mare asupra fiicei mele decat orice as fi putut sa spun, iar atitudinea ei s-a mai schimbat. Mai tarziu am aflat ca ea ascunsese pilulele sub limba, pretinzand ca le inghite. Atunci mi-am dat seama ca nu-mi pot droga copilul. In schimb, am stat de vorba.
Ea s-a simtit mult mai confortabil sa-mi vorbeasca mie decat consultantului ei si, cu toate ca a continuat intalnirile cu el, am petrecut cu ea atata timp de cat a avut nevoie. Am chemat ingerii si am atras lumina in jurul nostru. Faptul ca povestea despre gandurile ei a franat-o sa treaca la fapte, cel putin la cele extreme. Cat de dificil a fost s-o ascult! Si totusi o ascultam noapte de noapte! De multe ori discutiile noastre erau sub aspect spiritual. Incet, mi-am castigat fiica inapoi.
In ciuda tuturor dificultatilor, ea a ramas la scoala particulara. In fiecare zi parea ca moare cate putin, totusi, ca o buna mama, continuam s-o trimit la scoala. Ea m-a rugat s-o las sa invete la domiciliu, dar ideea mi s-a parut atat de straina incat mi-a luat un an pentru a analiza situatia, perioada in care ea devenea din ce in ce mai disperata.
Cand a inceput clasa a sasea, tristetea ei a ajuns la un punct cand nu am mai putut amana lucrurile. Am retras-o de la scoala. Inima mea a tropait, ca si cum as fi facut ceva gresit sau periculos. Fusesem atat de increzatoare de acel sistem, incat am crezut ca strainii sunt mult mai in masura sa-mi educe copilul. Renuntasem atat de usor la una dintre cele mai mari responsabilitati ale vietii mele, incat m-am simtit vinovata s-o revendic.
Am invatat despre diverse metode de a studia la domiciliu, inclunzand nescolarizarea, o forma de invatare directionata de copil care permite ca interesele acestuia sa determine domeniul de studiu. Ideea m-a intrigat si din nou imi era atat de straina incat am alungat-o. Mi-am retras si fiica mijlocie dupa vacanta de iarna si doi ani de zile am facut "scoala acasa".
Cu toate ca in familia noastra a scazut simtitor stresul, Jessie era in continuare nefericita. Ea isi invata lectiile cu dificultate si s-a etichetat singura cu diagnosticul ADD. Ma instiga s-o duc la testare. Ea s-a gandit ca, daca a fost diagnosticata, ar putea ramane "neschimbata", dar eu am optat sa ma opun testarii. I-am spus ca ea nu era o problema. Noi doar trebuia sa gasim pentru ea o alta cale de invatare.
Doua lucruri s-au intamplat care ne-au schimbat viata. Primul: am descoperit Mintea deschisa: explorand cele 6 modele de inteligenta nativa, de Dawna Markova, PhD. Conform modelului d-nei dr. Markova, noi toti suntem inteligenti in felul nostru. Stiusem de catva timp ca Jessie era un elev chinestezic. Ea invata cel mai bine prin actiune. Mintea deschisa m-a ajutat sa inteleg ca la ea creierul este construit in asa fel incat ea poate activa undele beta (care permit focalizarea si concentrarea) doar prin actiune.
In tot acel timp cand sedea pe banca noastra preferata, leganand planta din ghiveciul de alaturi, innebunindu-ma din cauza frustrarii, ea incerca de fapt sa se concentreze in timp ce practicam ceea ce dr. Markova numeste "bulimie educativa". La fel ca in scoala particulara, am indopat-o pe Jessica cu informatii, asa ca ea a putut sa le verse la loc pe propria experienta. Pentru ca ea nu asimilase niciodata informatiile, le uita la putin timp dupa invatare. Nu a avut loc nicio invatare adevarata. Cat de nedreapta am fost: ma suparasem din cauza plantei pe care o legana! Prin aceasta noi am gasit mijlocul prin care s-o invatam.
Al doilea eveniment s-a intamplat cand am luat-o s-o vada pe Kimberly Cahill, o vindecatoare pe baza de energie. Acolo Jessie si-a gasit diagnosticul pe care il cauta, o eticheta pentru "conditia" ei. D-na Cahill a considerat-o un Copil Indigo. Acesti copii sunt cunoscuti si drept Copiii Mileniului. In general, Copiii Indigo sunt cuprinsi intre varsta de 0 si 22 de ani, cu cativa predecesori mai in varsta. Acesti copii indica un model nou de comportament, considerat a fi evolutiv. Nancy Ann Tappe a fost prima care a identificat si a scris despre acesti copii in cartea Intelegand culoarea vietii tale. Ea a inceput sa vada culoarea vietii indigo in aura copiilor prin anii '70.
Extrem de creativi si energici, dupa Doreen Virtue, PhD, Copiii Indigo au o mare sensibilitate, dar, daca nu sunt tratati corespunzator, pot deveni introvertiti si izolati sau pot avea probleme de atentie si agresiune. Inselaciunea si lipsa de integritate sunt un semn de indignare pentru ei. Dr. Virtue vede acest lucru ca pe o caracteristica pozitiva, dar care poate sa mearga spre foarte rau. Ea face referire la Colombina (personaj din comedia dell'arte pantomina) ca exemplu, accentuand credinta d-nei Nancy Ann Tappe despre copiii implicati in aceasta si in alte tragedii asemanatoare: erau Copiii Indigo care au fost influentati negativ de mediul lor. Dr. Virtue sfatuieste parintii sa aiba subiecte de conversatie cu acesti copii pe teme spirituale, astfel incat sa evite comportamentul negativ.
Nu numai Jessie, dar la fel si fiica mea cea mica, Lindsey, manifesta multe dintre trasaturile (caracteristicele) Indigo. Ele au dificultati cu autoritatea, daca aceasta este impusa fara explicatie sau alternativa. Jessie devine frustrata de acele sisteme de orientare rituala care nu necesita gandire creativa. Ambele sunt nonconformiste si isi aleg intotdeauna singure calea proprie de a face lucrurile. Jessie este antisociala atunci cand nu are un mediu adecvat. Amandoua recunosc oamenii care nu sunt sinceri cu ele si nu-i respecta pe acestia. Lindsey este sensibila la energiile celorlalti si foarte afectiva. Ea se simte rau, cateodata bolnava chiar fizic, in prezenta strainilor. Daca este suparata sau agitata, este foarte probabil ca vomita. Lucrez cu ea la deschiderea chakrelor si ca s-o apar cand trebuie sa mergem in locuri publice.
Multi dintre Copiii Indigo si-au dezvoltat calitatile psihice si sunt dotati intr-un anume fel. Un numar mare dintre ei sunt etichetati cu ADD si ADHD. Robert Gerard, PhD, crede ca acest lucru se datoreaza faptului ca acesti Copii Indigo se arata lumii intr-o maniera nelineara, o alta caracteristica valoroasa. Aproape toti cu care am intrat in legatura sunt chinestezici la invatatura. Eu cred ca ei sunt etichetati cu incapacitatea de a invata pentru ca au deficiente de adapatare la sistemul scolar de orientare vizuala. Nu toti copiii cu ADD si ADHD sunt Copii Indigo si nu toti poarta acest diagnostic. Daca copilul vostru ADD/ADHD poate sa ramane focalizat pe un proiect sau activitate pe o perioada mai indelungata indata ce ea/el este interesat, atunci este doar probabil ca este un Copil Indigo.
Acesti copii sunt aici ca sa deschida o Noua Era si sa ne arata in modul cel mai drastic ca energiile vechi nu mai functioneaza. Programa scolara care se prelungeste la ore in sir si un curriculum intensificat nu le este de nici un folos. Mai mult nu inseamna mai bine. Este timpul pentru o abordare diferita.
Copiii Mileniului, ca toti copiii, de altfel, au nevoie de un mediu de invatare in care ei pot sa-si urmeze interesele proprii, in care ei sunt respectati si la randul lor respecta, in care educatia este mai mult pentru implinirea de sine decat pentru transferul informatiilor standardizate. Acesti copiii trebuie invatati despre domeniul spiritual. Multi dintre Copiii Indigo, in special cei mai tineri, vin in aceasta lume cu agendele lor intacte. Ei stiu de ce sunt aici si nu vor sa piarda vremea cu ceea ce nu este in concordanta cu acel scop. Daca noi ii onoram pentru ceea ce sunt, cu siguranta ei ne vor calauzi spre epoca de iluminare. A sosit timpul ca noi sa ne facem partea pentru ei!
Resurse:
1. The Open Mind: Exploring 6 Patterns of Natural Intelligence by Dawna Markova, PhD
2. How Your Child is Smart by Dawna Markova, PhD, and Anne R. Powell
3. The Indigo Children by Lee Carroll and Jan Tober, indigochild.com
4. Indigo Angels: Helping Our Kids Cope in Today's World, interview with Dr. Doreen Virtue by Diane M. Cooper in the October Spirit of Ma'at
5. Parenting ADD/ADHD and Indigo Children, by Vikki Lawrence
6. For a wonderful site, full of information on giftedness and Indigos: metagifted.org .
Dorene Graham is the founding president of Indigo Village, Inc., a nonprofit corporation forming a holistic school and summer camp program dedicated to the needs of the Indigo Children and all the children of the New Millennium.
1. The Open Mind: Exploring 6 Patterns of Natural Intelligence by Dawna Markova, PhD
2. How Your Child is Smart by Dawna Markova, PhD, and Anne R. Powell
3. The Indigo Children by Lee Carroll and Jan Tober, indigochild.com
4. Indigo Angels: Helping Our Kids Cope in Today's World, interview with Dr. Doreen Virtue by Diane M. Cooper in the October Spirit of Ma'at
5. Parenting ADD/ADHD and Indigo Children, by Vikki Lawrence
6. For a wonderful site, full of information on giftedness and Indigos: metagifted.org .
Dorene Graham is the founding president of Indigo Village, Inc., a nonprofit corporation forming a holistic school and summer camp program dedicated to the needs of the Indigo Children and all the children of the New Millennium.
