Dificultăţile erau ciudate, deoarece reprezentau o relaţie dintre adult şi copil care era neaşteptată şi aparent atipică faţă de ce experimentase generaţia noastră. Am ignorat acest subiect, până când am început să auzim de el de la profesioniştii care se ocupă, în mod special, de copii. Şi ei vorbeau despre provocări similare. Mulţi erau exasperaţi şi la capătul puterilor. Educatori din toată ţara – dintre care unii lucrau în acest domeniu de peste treizeci de ani – ne relatau acelaşi gen de poveşti despre cât de diferiţi sunt copiii de acum. Apoi, am observat ceva îngrozitor. Când aceste „noi” probleme au devenit acute, exista o tendinţă generală ca ele să fie rezolvate prin administrare legală de medicamente.
1. Acesta nu este un fenomen american. Autorii, personal, l-au observat pe trei continente.
2. El pare să depăşească mult barierele culturale (incluzând popoare care vorbesc limbi diferite).
3. Nu i s-a dat atenţia cuvenită, datorită faptului că este prea „straniu” pentru a fi luat în considerare în cadrul paradigmei psihologiei umane, care se limitează la a privi omenirea ca pe un model static, neschimbător. Ca regulă, societatea tinde să creadă în evoluţie – dar privită doar prin prisma trecutului. Gândul că am putea avea o nouă conştiinţă umană care soseşte acum, cu încetul, pe planetă – manifestată prin copiii noştri – depăşeşte gândirea conservatoare bine stabilită.
4. Fenomenul este în creştere – apar din ce în ce mai multe informaţii în acest sens.
5. A apărut de suficient de mult timp, pentru ca mulţi profesionişti să fie obligaţi să-l observe.
6. Există unele răspunsuri incipiente la aceste provocări.
1. Acesta nu este un fenomen american. Autorii, personal, l-au observat pe trei continente.
2. El pare să depăşească mult barierele culturale (incluzând popoare care vorbesc limbi diferite).
3. Nu i s-a dat atenţia cuvenită, datorită faptului că este prea „straniu” pentru a fi luat în considerare în cadrul paradigmei psihologiei umane, care se limitează la a privi omenirea ca pe un model static, neschimbător. Ca regulă, societatea tinde să creadă în evoluţie – dar privită doar prin prisma trecutului. Gândul că am putea avea o nouă conştiinţă umană care soseşte acum, cu încetul, pe planetă – manifestată prin copiii noştri – depăşeşte gândirea conservatoare bine stabilită.
4. Fenomenul este în creştere – apar din ce în ce mai multe informaţii în acest sens.
5. A apărut de suficient de mult timp, pentru ca mulţi profesionişti să fie obligaţi să-l observe.
6. Există unele răspunsuri incipiente la aceste provocări.
Talentaţi, sau cu probleme?
Mulţi copii talentaţi sunt luaţi, din greşeală, drept „înapoiaţi”, după cum semnalează Fundaţia Naţională pentru Copiii Talentaţi şi Creatori - o organizaţie non‑profit, al cărei obiectiv principal este să găsească şi să ajute aceşti copii speciali. După cum spun conducătorii acestei organizaţii: „Mulţi copii talentaţi sunt distruşi de sistemul de educaţie publică. Mulţi copii talentaţi sunt diagnosticaţi, în mod fals, cu Sindromul Atenţiei Deficitare Hiperactive (SADH). Şi mulţi părinţi nu sunt conştienţi că şi copilul lor ar putea fi talentat, în mod potenţial.”
Ei fac o listă a următoarelor caracteristici, pentru a vă ajuta să aflaţi dacă şi copilul dumneavoastră este talentat:
- are o sensibilitate deosebită;
- are o energie excesivă;
- se plictiseşte uşor - poate părea că nu se poate concentra mult timp;
- necesită în jurul lui prezenţa unor adulţi stabili emoţional şi pe care să se poată baza;
- se opune autorităţii, dacă nu are o îndrumare corectă;
- are moduri preferate de a învăţa - în special la matematică şi lectură;
- poate deveni uşor frustrat - deoarece are idei măreţe, dar nu are resursele sau oamenii care să‑l ajute să concretizeze aceste proiecte;
- învaţă de pe poziţia celui care vrea să exploreze, opunând rezistenţă ideii de a memora în mod mecanic, sau de a rămâne un simplu auditor;
- nu poate sta nemişcat, decât dacă e absorbit de ceva interesant;
- e foarte milos; are multe frici - cum ar fi frica de moarte şi de a‑i pierde pe cei dragi;
- dacă eşuează de timpuriu, el poate renunţa şi poate avea blocaje de învăţare permanente.
Mie îmi sună ca o descriere a unui Copil Indigo - vouă nu? Organizaţia ajunge la aceleaşi concluzii ca şi noi: „copiii talentaţi se pot retrage în ei înşişi, atunci când se simt ameninţaţi sau îndepărtaţi şi, pentru ‚a se integra’, îşi sacrifică creativitatea”. Mulţi copii pe care îi testăm au un IQ mare, dar au şi creativitatea blocată.”
Ei fac o listă a următoarelor caracteristici, pentru a vă ajuta să aflaţi dacă şi copilul dumneavoastră este talentat:
- are o sensibilitate deosebită;
- are o energie excesivă;
- se plictiseşte uşor - poate părea că nu se poate concentra mult timp;
- necesită în jurul lui prezenţa unor adulţi stabili emoţional şi pe care să se poată baza;
- se opune autorităţii, dacă nu are o îndrumare corectă;
- are moduri preferate de a învăţa - în special la matematică şi lectură;
- poate deveni uşor frustrat - deoarece are idei măreţe, dar nu are resursele sau oamenii care să‑l ajute să concretizeze aceste proiecte;
- învaţă de pe poziţia celui care vrea să exploreze, opunând rezistenţă ideii de a memora în mod mecanic, sau de a rămâne un simplu auditor;
- nu poate sta nemişcat, decât dacă e absorbit de ceva interesant;
- e foarte milos; are multe frici - cum ar fi frica de moarte şi de a‑i pierde pe cei dragi;
- dacă eşuează de timpuriu, el poate renunţa şi poate avea blocaje de învăţare permanente.
Mie îmi sună ca o descriere a unui Copil Indigo - vouă nu? Organizaţia ajunge la aceleaşi concluzii ca şi noi: „copiii talentaţi se pot retrage în ei înşişi, atunci când se simt ameninţaţi sau îndepărtaţi şi, pentru ‚a se integra’, îşi sacrifică creativitatea”. Mulţi copii pe care îi testăm au un IQ mare, dar au şi creativitatea blocată.”
