Fantasmele erotice
A fost o vreme când fantezia erotică era privită ca un fapt cu totul negativ. Stereotipii prosteşti şi bizare, temeri ale unora au făcut ca atenţia să fie îndepărtată de la studiul fanteziei. Freud a examinat visele din timpul nopţii ca fiind produse ale subconştientului, dar, mai recent, cercetările au început să se ocupe serios de visele sau reveriile din timpul zilei ca o trecere către aceleaşi părţi ascunse ale omului, ca o poartă către noi înşine.
De fapt, sensul termenului de fantasmă este acela de vis conştient, reverie realizată în timpul zilei, refugiu psihic al momentelor aşa-zis moarte, când raţiunea se odihneşte, grijile cotidiene se estompează şi privirea nu fixează ceva anume, ci se pierde în zări doar de noi ştiute.
Aproape cu toţii ne construim o lume a fanteziei, un fel de regat al experienţei care se ascunde între lumea aceasta, în care trăim, şi momentele de dincolo de realitate, din timpul viselor noastre din noapte şi de aceea este bine să devenim conştienţi de lumea fantasmelor noastre, să o cunoaştem pentru a o stăpâni.
Mulţi oameni au fantasme mai mult sau mai puţin sofisticate, mai mult sau mai puţin conştiente. Dar între dorinţa de a trăi o situaţie şi realizarea sa, se ascunde o fascinantă lume. Nu trebuie în nici un caz să ne fie ruşine de fantasmele noastre. Ele constitue o ”scară de incendiu” care ne permite să suportăm frustrările vieţii cotidiene. Ele sunt scenariile micilor noastre ”nebunii”, ale dorinţelor noastre ascunse, partea cea mai îndrăzneaţă a ceea ce suntem noi.
A avea fantasme este deci o parte importantă , deşi nu constituie partea esenţială a vieţii noastre afective. A avea fantasme nu înseamnă a ne orienta numai spre noi înşine, nu înseamnă a ne crea o lume iluzorie în care să trăim uitând de iubit/iubită şi de viaţa noastră sexuală. Situate între normal şi patologic, fantasmele pot funcţiona ca un medicament , atunci când sunt bine dozate, sau ca o otravă, atunci când le uităm măsura.
De fapt, sensul termenului de fantasmă este acela de vis conştient, reverie realizată în timpul zilei, refugiu psihic al momentelor aşa-zis moarte, când raţiunea se odihneşte, grijile cotidiene se estompează şi privirea nu fixează ceva anume, ci se pierde în zări doar de noi ştiute.
Aproape cu toţii ne construim o lume a fanteziei, un fel de regat al experienţei care se ascunde între lumea aceasta, în care trăim, şi momentele de dincolo de realitate, din timpul viselor noastre din noapte şi de aceea este bine să devenim conştienţi de lumea fantasmelor noastre, să o cunoaştem pentru a o stăpâni.
Mulţi oameni au fantasme mai mult sau mai puţin sofisticate, mai mult sau mai puţin conştiente. Dar între dorinţa de a trăi o situaţie şi realizarea sa, se ascunde o fascinantă lume. Nu trebuie în nici un caz să ne fie ruşine de fantasmele noastre. Ele constitue o ”scară de incendiu” care ne permite să suportăm frustrările vieţii cotidiene. Ele sunt scenariile micilor noastre ”nebunii”, ale dorinţelor noastre ascunse, partea cea mai îndrăzneaţă a ceea ce suntem noi.
A avea fantasme este deci o parte importantă , deşi nu constituie partea esenţială a vieţii noastre afective. A avea fantasme nu înseamnă a ne orienta numai spre noi înşine, nu înseamnă a ne crea o lume iluzorie în care să trăim uitând de iubit/iubită şi de viaţa noastră sexuală. Situate între normal şi patologic, fantasmele pot funcţiona ca un medicament , atunci când sunt bine dozate, sau ca o otravă, atunci când le uităm măsura.
Fetişismul
Fetişismul este ca un joc al fantomelor; este o obsesie a anumitor obiecte sau a anumitor acţiuni şi este produs de puterea de identificare a minţii. Fetişismul este încercarea minţii de a înzestra cu sens ceea ce nu este încă complet înţeles. Prin puterea fetişismului, ideile sau obiectele neînsufleţite par să fie însufleţite. Fetişismul sexual are loc atunci când un obiect sau o idee asociată cu plăcerea sexuală dobândeşte un control psiho-mental asupra unei anumite persoane.
Acţiunea de focalizare asupra unui fetiş este cea care îl înzestrează cu putere şi sens. Fetişii sexuali pot lua formele unor lucruri fizice cum ar fi: eşarfe, frânghii, şosete, lenjerie de mătase, blănuri, pene sau alte lucruri asociate cu plăceri de mult trăite. Când mintea este focalizată obsesiv asupra fetişului, amintiri intime, pline de semnificaţii par să capete viaţă ca prin farmec. Fetişismul este în general asociat cu nostalgia şi cu morbiditatea şi deseori ascunde o incapacitate, fie de a exprima, fie de a primi iubire. Deşi fetişismul poate fi un ajutor artificial pentru încrederea în sine, preţul final plătit pentru toate acestea este mult prea mare.