David Icke

Știința manipulării

Pe măsură ce puterea religiei a început să se destrame, aceasta a fost înlocuită de o altă închisoare mentală, căreia i s-a spus „ştiinţă”. Ea nu are nimic de-a face cu ştiinţa reală, ci este o ştiinţă „oficială”, care afirmă că „lumea pe care o vedem este singura lume care există şi că nu există o continuare a vieţii după moarte”. Frăţia a trebuit să găsească o alternativă pentru cei care începeau să respingă religia, pentru a se asigura că aceştia nu-şi vor da seama că suntem cu toţii conştiinţe multidimensionale infinite întrupate într-un corp fizic pentru o perioadă de experienţe intense pe calea evoluţiei, respectiv că nu vom „muri”, pentru simplul motiv că nu putem muri. Energia înseamnă conştiinţă, şi ea nu poate fi distrusă, ci doar transformată într-o altă expresie a sa. Dacă omul îşi dă seama că nu este una cu corpul său fizic, ci cu conştiinţa eternă şi infinită care dă viaţă acestui corp, viziunea şi potenţialul său se amplifică nelimitat. Ce coşmar ar însemna acest lucru pentru cei care doresc să îi controleze pe oameni. De aceea, sub patronajul regelui Charles II şi sub coordonarea directă a francmasoneriei s-a creat la Londra Societatea Regală, în anul 1662. Aceasta a fost prima organizaţie creată vreodată a oamenilor de ştiinţă şi a inginerilor, cu scopul de a asigura direcţia în care trebuie să se îndrepte„ştiinţa”. Practic, toţi primii membri ai Societăţii Regale erau francmasoni care ştiau că această direcţie este greşită şi falsă. „Părintele” Societăţii Regale, cel care a inspirat-o în cea mai mare parte înainte de a „muri” (adică de a-şi schimba învelişul fizic), a fost Francis Bacon, şeful rozicrucienilor, traducătorul Bibliei şi arhitectul francmasoneriei. Printre membrii Societăţii Regale se mai numărau: Isaac Newton, marele maestru rozicrucian al Prioriei Sionului, care a devenit membru al acestei organizaţii a oamenilor de ştiinţă în anul 1672; Lord Moray, un francmason scoţian; Elias Ashmole, unul din primii francmasoni înregistraţi în acte; şi „Cavalerul” Andrew Michael Ramsey, un veritabil far luminos al francmasoneriei, acceptat de Societatea Regală fără să i se ceară vreo calificare ştiinţifică. Un alt membru a fost John Byrom, francmason şi membru al Clubului Cabala, cunoscut şi sub numele de Clubul Soarelui.

În anul 1984, mai mult de 500 de documente ale acestuia au fost descoperite într-o casă din Manchester. Ele includ informaţii despre geometria şi arhitectura sacră, şi despre simbolurile cabaliste, francmasone şi alte însemne alchimice şi ezoterice. Ashmole, un alchimist şi rozicrucian cu multe contacte ezoterice în Germania, era prieten apropiat cu Charles II şi Cavaler al Ordinului Jartierei, acel prim ordin „cavaleresc” instituit de regalitate. El a scris o carte împreună cu Arthur Dee (fiul doctorului John Dee), care a fost medicul personal al ţarului Ivan cel Groaznic. După moartea lui Ivan, manipulările lui Dee au condus la instalarea pe tronul rusesc a dinastiei Romanov. Ashmole avea extrem de multe conexiuni şi a menţinut un contact strâns cu „Colegiul Invizibil” care a început să se întrunească la Oxford începând din anul 1650. Despre acest grup vorbeşte Francis Bacon în cartea sa, Noua Atlantidă. Printre cei care făceau parte din acest „Colegiu Invizibil” s-au numărat faimosul om de ştiinţă Robert Boyle, un alt mare maestru al Prioriei Sionului, şi Sir Christopher Wren, arhitectul care a construit catedrala St Paul în City-ul londonez, centrul financiar al Nobilimii Negre şi al Frăţiei Babiloniene. Amândoi au fost mari maeştri ai ordinului rozicrucian al Sfântului Paul. Reconstrucţia centrului Londrei (City-ului) nu a devenit posibilă decât în urma Marelui Incendiu care a devastat capitala Angliei în anul 1666, şi este foarte interesant faptul că atât Wren, arhitectul care a ridicat catedrala St Paul pe locul unui fost altar al cultului Dianei, cât şi Robert Hooke, unul din cei trei primari ai oraşului după incendiu, erau membri ai Societăţii Regale şi mari iniţiaţi ai unor societăţi secrete. Noul City londonez a fost construit după un plan municipal mason, în care fiecare clădire ţine seama de reţeaua magnetică a pământului în punctul respectiv şi de cele mai bune posibilităţi de manipulare a ei. Societatea Regală a însemnat de la bun început mult mai mult decât o adunare a oamenilor de ştiinţă. În esenţa ei, ea este o societate secretă creată şi controlată de Frăţie, cu scopul de a limita viziunea asupra lumii şi înţelegerea ştiinţifică şi spirituală. Dacă doriţi o confirmare, priviţi cine sunt iniţiaţii ezoterici ai acestei societăţi care se pretinde împotrivacunoaşterii ezoterice. Lucrurile devin şi mai evidente dacă ţinem seama de orientarea unui alt grup de iniţiaţi care a fuzionat cu Societatea Regală. Aceştia îşi spuneau Societatea Lunară, deoarece se întruneau o dată pe lună, în noaptea cu lună plină. Dintre membrii ei făcea parte inclusiv Benjamin Franklin, francmason de rang înalt, rozicrucian, unul din Părinţii Fondatori ai Statelor Unite, un om cu legături foarte strânse cu francmasonii din spatele Revoluţiei Franceze. Vom discuta mai multe despre el în capitolul următor. Printre alţi membri ai Societăţii Lunare s-a numărat şi Erasmus Darwin, bunicul lui Charles Darwin, omul care avea să joace un rol atât de important în promovarea ideii că lumea în care trăim este unica lume care există şi că la baza evoluţiei stă legea selecţiei naturale a celui mai puternic. După părerea mea, nici chiar Darwin însuşi nu credea în aşa ceva, cel puţin nu la sfârşitul vieţii, dar mitul a rămas în urma lui. Oricum, ideea că Charles Darwin a „descoperit” teoria selecţiei naturale şi a supravieţuirii celui mai puternic este de-a dreptul ridicolă. Bunicul său, Erasmus Darwin, membru în Societatea Lunară, a scris în anul 1794 o carte intitulatăZoonomia, în care a emis deja aceeaşi ipoteză. Josiah Wedgwood, patronului imperiului olăritului care îi purta numele, a fost un alt membru al Societăţii Lunare, iar fiica sa s-a măritat cu fiul lui Erasmus Darwin, Robert Darwin, devenind mama lui Charles Darwin! Din aceeaşi linie genealogică s-a născut mai târziu Thomas Malthus, ale cărui convingeri rasiste extreme au fost folosite de Adolf Hitler, Henry Kissinger şi mulţi alţi fruntaşi ai Frăţiei cu scopul de a justifica genocidul asupra raselor „inferioare” pentru a menţine puritatea genetică a rasei umane, mai precis a raselor reptiliene. Preotul anglican Malthus era de părere că răspândirea bolilor şi asigurarea unor condiţii de viaţă inumane pentru mase erau absolut esenţiale pentru a opri suprapopularea planetei şi diluarea liniilor genealogice albe (ale stăpânilor). Iată doar una din perlele înţelepciunii sale: „Justiţia şi onoarea ne cer să le refuzăm dreptul celor săraci la asistenţă socială. În acest scop, propun adoptarea unei legi care să refuze oricărui nou-născut dreptul la asistenţă socială… Din punct de vedere comparativ, copiii[nelegi timi] nu au o valoare prea mare pentru societate, aşa că locul lor va fi luat imediat de alţii… Toţi copiii care depăşesc acest nivel[dezirabi l] al numărului populaţiei trebuie să fie lăsaţi să piară, exceptând cazul în care rămâne un loc gol rezultat prin moartea unor persoane adulte”. Economistul John Maynard Keynes, ale cărui principii au dominat politicile economice moderne, îl considera pe Malthus un geniu, iar Darwin şi cercul său îl considerau un maestru al logicii. Toate politicile de control al populaţiei din secolul nostru au fost inspirate de principiile lui Malthus ale genocidului, pe care le explic mai în amănunţime în lucrarea mea anterioară, Şi adevărul vă va face liberi. Regăsim astfel conexiunea scoţiană. Şase membri ai Societăţii Lunare şi-au făcut educaţia la Edinburgh, la fel ca şi Charles Darwin mai târziu. O altă voce importantăcare a contestat existenţa oficială a lui „Dumnezeu” şi a sufletului etern a fost cea a francezului Rene Descartes, născut în anul 1596 şi numit „părintele filozofiei moderne”. Descartes a fost educat de ramura catolică a Frăţiei Babiloniene, iezuiţii. Şi-a spus toată viaţa romano-catolic, dar cărţile sale au fost introduse în Indicele Catolic al Cărţilor Interzise. Ideile sale aveau să fie dezvoltate mai târziu de Isaac Newton. Amândoi erau fascinaţi de ezoterism şi alchimie. Ne dăm astfel din nou seama că aceeaşi forţă care a creat religiile în lumea antică a conceput şi „ştiinţa” modernă. Cine a creat şi susţinut ideea unui Dumnezeu răzbunător şi a paradisului la care nu au dreptul decât credincioşii? Nişte oameni care ştiau foarte bine că aceste lucruri nu sunt adevărate. Cine a creat versiunea materialistă a „ştiinţei”, de tip „accident cosmic”, care neagă existenţa sufletului etern? Aceiaşi oameni care ştiau foarte bine că acest lucru nu este adevărat. Această tradiţie este continuată la ora actuală de o mişcare cunoscută sub numele de Umanism. Manifestul acesteia, publicat în anul 1953, afirmă că universul există în sine şi nu este creat, că ştiinţa modernă oferă singura definiţie acceptabilă a universului şi a valorilor umane, şi că atunci când moare, omul încetează să mai existe. Aceste două curente aparent opuse, ştiinţa şi religia, au foarte multe lucruri în comun, dar unul mai presus de toate celelalte: ambele neagă adevărata natură a omului şi puterea pe care o are acesta de a-şi controla singur destinul. Dacă vom înţelege acest lucru şi vom descătuşa puterea nelimitată dinlăuntrul nostru, care nu aşteaptă altceva, controlul reptilienilor şi al liniilor lor genealogice va dispărea fără urmă. Faţa Frăţiei Babiloniene poartă nenumărate măşti, dar crearea francmasoneriei a asigurat o reţea unică, ce acţionează ca şi coordonator global al acestora, asigurând comunicarea dintre ele. Unele măşti nu operează decât în cadrul unui grup sau domeniu social, dar foarte multe dintre ele, îndeosebi cele majore, de tipul francmasoneriei, operează în cadrul unor organizaţii şi grupuri care par să se opună la suprafaţă. Acesta este doar un mecanism de manipulare a conflictelor şi războaielor de către aceeaşi „mască”, şi de direcţionare a politicii, ştiinţei şi religiei către implementarea Agendei unice. A fost creată astfel structura care a permis trecerea la următoarea etapă a planului: controlul reptilo-arian al Africii, Australiei, Noii Zeelande, dar mai presus de toate, al Americii, perla coroanei.

Cine sunt reptilienii ?

Sintetizând toate cercetările mele, relatările pe care le-am citit şi pe care le-am auzit de la oameni care pretind că au întâlnit asemenea umanoizi reptilieni, descrierea care li se potriveşte cel mai bine este următoarea: există multe tipuri de rase de reptilieni pur-sânge sau încrucişate. Elita lor este cunoscută în literatura OZN-istică sub numele de draconieni. Aceştia sunt nişte fiinţe cu o înălţime medie de 2,2-3,8 metri, cu aripi din piele susţinute de nişte oase lungi. Aripile pot fi înfăşurate la spate. Ele stau la baza unor expresii precum „şarpe înaripat” sau „înger căzut”, dar şi a dragonilor înaripaţi care apar sub formă de gargui. Pelerina purtată de contele Dracula reprezintă un simbol al acestor aripi. De altfel, în romanele sale, Bram Stoker îl numeşte pe contele Dracula un înger căzut. Draconienii înaripaţi mai sunt cunoscuţi şi sub numele de rasa dragonilor. O parte din zeii antichităţii erau prezentaţi ca nişte oameni- păsări. Aceasta ar putea fi una din originile simbolismului păsării Phoenix şi al vulturului care apare în însemnele Frăţiei, dar mai ales a semnificaţiilor ezoterice ale acestora. În Biblie, Satan este prezentat ca o reptilă. O parte a ierarhiei reptiliene pare să fie de rasă albă (chiar albinoasă), şi nu verde sau maronie, aşa cum sunt prezentaţi de multe ori aceşti extratereştri. În această categorie intră de pildă descrierea ciudatului umanoid „albinos” cu faţa de şopârlă care a ieşit din clădirea de birouri din Aurora, lângă Denver. Draconienii sunt „rasa regală” a reptilienilor, iarcasta cea mai înaltă în rândul acestora sunt albinoşii, care par să aibă nişte coarne conice situate la jumătatea distanţei dintre sprâncene şi creştetul capului. Această imagine m-a frapat de la bun început, căci „zeii” şi regii din antichitate erau ilustraţi de multe ori purtând coafuri încornorate – cu siguranţă un simbol al acestor reptilieni „de viţă regală”. Alte specii, cum sunt cei din clasa soldaţilor şi a savanţilor, sunt cunoscuţi sub numele de reptoizi.

Aceştia nu au aripi, dar au în schimb sânge rece. Solzii lor sunt mult mai laţi în partea din spate şi au trei degete subţiri, plus un deget mare (orientat în direcţie opusă). La picioare au tot trei degete, plus un al patrulea orientat lateral. Degetele sunt înzestrate cu gheare scurte şi tocite. Au ochii mari, ca de pisică, cu sclipiri roşiatice, şi o gură ca o fantă subţire. Unii au ochi negri sau albi, cu pupile orientate vertical (la fel ca în exemplul descris de doamna din Aurora). Reptilienii au o înălţime cuprinsă între 2-4 metri, fiind aproape sigur „uriaşii” descrişi în atâtea legende şi texte antice. Unii au cozi, alţii nu. O altă planetă asupra căreia şi-au exercitat influenţa a fost Marte, aşa că nu este exclus ca o parte din marţienii albi care au ajuns pe planeta noastră să fi fost deja specii încrucişate. Zecharia Sitchin emite el însuşi ipoteza că Anunnaki ar fi mers mai întâi pe Marte, înainte de a veni pe pământ. Acest scenariu ar completa puzzle-ul şi ar explica aparenta conexiune genetică dintre Anunnaki şi marţienii albi de care vorbeşte Brian Desborough. O mare preoteasă de rang înalt a Frăţiei, care a reuşit să se smulgă din ghearele acesteia (cel puţin la data când am vorbit eu cu ea), susţine că reptilienii Anunnaki au invadat cu mult timp în urmă planeta Marte, iar marţienii albi au fost nevoiţi să îşi părăsească planeta mamă, venind pe pământ. Anunnaki i-au urmat însă, deşi personal nu mă îndoiesc că aceştia continuă să folosească bazele de pe Marte inclusiv la ora actuală. Ori de câte ori apare pericolul ca o imagine de pe Marte prelevată de NASA să ajungă la cunoştinţa opiniei publice, aceasta dispare ca prin farmec. Un lucru este cert: oricare ar fi originea rasei albe, aceasta a fost principalul vehicul al programului de încrucişare genetică al reptilienilor Anunnaki care stă la baza planului lor de ocupare a pământului. Cercetătorii mai cred că reptilienii controlează o altă rasă de extratereştri, aşa-numiţii cenuşii, cele mai cunoscute figuri de extratereştri din epoca noastră, cu ochii lor mari şi negri. Marea majoritate a relatărilor care descriu răpiri făcute de extratereştri se referă la aceşti cenuşii. În lucrările sale, Jason Bishop III descrie astfel ierarhia controlului: draconienii (reptilienii înaripaţi), draconienii neînaripaţi, cenuşiii, iar la baza piramidei oamenii. Se pare că există de asemenea o „alianţă” reptiliană cu alte grupuri de extratereştri. Literatura de specialitate sugerează că sacrificiile umane aduse „zeilor” în antichitate, şi în special sacrificarea copiilor, se făceau în beneficiul reptilienilor, care le impuneau (una din trăsăturile care caracterizează creierul reptilian este ritualismul). Personal, am convingerea că această ipoteză este adevărată, dovedindu-se extrem de relevantă în a doua parte a cărţii de faţă. În momentul morţii care survine în urma sacrificiului ritual, la baza creierului se acumulează o formă deadrenalină, extrem de puternică la copii. Se spune că aceasta este substanţa pe care o doresc reptilienii (şi rudele lor încrucişate). Este cert de asemenea că ei se hrănesc cu sânge şi cu carne de om. Aceste sacrificii închinate în antichitate zeilor (reptilienilor) continuă până în zilele noastre. Una din principalele concluzii ale tuturor cercetărilor făcute pe tema reptilienilor este că aceştia sunt complet lipsiţi de emoţii şi de sentimente, hrănindu-se în regiunea de jos a celei de-a patra dimensiuni cu emoţiile inferioare ale oamenilor, precum frica, vinovăţia şi agresiunea. Ori de câte ori emitem asemenea vibraţii, noi nu le putem vedea în lumea în care trăim, căci ele rezonează cu regiunea inferioară a celei de-a patra dimensiuni, unde sunt absorbite de reptilieni. Cu cât reuşesc să stimuleze mai mult aceste vibraţii inferioare, cu atât mai mare este energia cu care se hrănesc aceştia. Aşa se explică numeroasele războaie umane, genocidurile, sacrificarea în masă a animalelor, perversiunile sexuale care dau naştere unor energii negative extrem de puternice şi ritualurile de magie neagră, care includ sacrificii şi care se desfăşoară la o scară care îi va ului pe cei care nu au studiat acest subiect.

Vibtatiile adevarului... Vor duce la sfarsitul sistemului de control (1)

Buna tuturor ... Nu prea pare sa fie asa astazi, asta e cert, dar Sistemul de Control se prabuseste. Da,suna nebunesTE, dar se pare ca aceasta se impune din ce in ca mai profund, pe zi ce trece. Dar hei, slava Domnului, eu sunt doar un nebun, si sa fiu perceput sanatos de o lume nebuna, e ceva ce nu prefer, multumesc dar nu prefer asa ceva. Relitatea - Sistemul de Control opereaza pe nivele multiple. Noi vedem doar desfasurarea holografica a realitatii din spectrul frecventei luminii vizibile. Orice alt ceva este oprit mintii constiente pentru ca al nostru corp-minte nu poate decoda. Realitate si existenta, in mod clar, nu se sfarsesc la marginile perceptiei umane. Uite-te la celelalte nivele pe care tehnologia poate sa le perceapa iar mintea noastra constienta nu poate… Si aceasta nu se termina la marginea spectrului electromagnetic. Merge departe spre zonele pe care stiinta le numeste materie neagra sau energie neagra. Aceasta nu inseamna ca acolo este intuneric de-l tai cu cutitul– ci doar ca este dincolo de spectrul electromagnetic, de aceea pentru noi, nu este vizibil. mechanism al informatiei. Explic pe larg acest lucru in noua mea carte Umanitate ridica-te din genunchi, (Human Race Get off Your Knees), cum este obtinut acest lucru, desi, bineinteles, intodeauna sunt mai multe de cunoscut. Cel mai bine este sa citesti despre aceasta “interceptare” care se intampla pe mai multe nivele, dar, pe scurt, rasa reptilian care a transformat Pamantul intr-o colonie sclava a creat un baraj (firewall) spre cunoasterea adevarata (a ingradit realitatea intr-o realitate umana). Noi traim intr-un Univers-realitate virtuala care, este de fapt o varianta fantastic mult mai avansata decat versiunea de internet fara fir (wireless). Pe internet (world wide web sau www), un computer decodeaza informatia din campurile wireless invizibile si le transforma pe ecran in informatie vizibila. La fel se intampla si cu ceea ce eu numesc Internetul Cosmic.
Corpul-computer, mai ales creierul, decodeaza informatii codate in particole numite fotoni („unitatea‟ de baza de lumina si a altor radiatii electromagnetice) care manifesta iluzia holografica a „lumii‟ pe care o „vedem‟ „in jurul‟ nostru. Dar singurul „loc‟ unde lumea exista este in creierul/mintea noastra dupa ce informatia energetica a fost decodata in informatie holografica/digitala – lumea „fizica‟. acum suntem martori la agonia mortii a vechiului. Am observant ca cei mai multi cercetatori, in mod eronat, considera aceasta agonie drept un control Orwellian fara oprire, dar de fapt, sub suprafata aparenta, un cu totul alt joc se petrece in lumile ascunse. Chiar de la inceputul trezirii constiintei mele (miercurea aceasta se vor implini exact 20 de ani) am inceput sa percep o tematica de la“ei”, cei dintr-o alta dimensiune care au initiat contactul cu mine la aceea vreme, o tematica ce avea sa devina o schimbare vibrationala masiva care se apropia foarte repede. Aceasta tematica era in inima a ceea ce aveam sa invat– sa-mi reamintesc – asa ca, mi-am numit prima carte scrisa in 1990, care trata acest subiect, Vibratiile Adevarului (Truth Vibrations). Mi s-a spus ca aceste Vibratii ale Adevarului - o accelerare energetica– va trezi un vast numar de oameni din starea de amnezie a intregii lor vieti aducand la suprafata tot ceea ce a fost ascuns. Cand am aflat aceste lucruri acum 2 decenii, atunci nu exista nicio dovada a trezirii umanitatii si nici a faptului ca ceea ce este ascuns va incepe sa se manifeste, dar uite- te cum stau lucrurile astazi. Trezirea se expansioneaza din ce in ce mai rapid, oamenii incepand sa se vada pe sine si viata intr-un mod nou, dintr-o perspectiva expansiva iar ceea ce era ascuns apare la suprafata cu fiecare zi. Revelarea a ceea ce este ascuns este chiar fundamentul lucrarilor mele de cand “ei” au inceput sa-mi dea acees la informatie punand in fata mea, prin diverse metode si situatii, cele mai socante informatii. Stiu ca majoritatea umanitatii, la suprafata, nu este inca prea afecatata de Vibratiile Adevarului– depinzand de densitatea campurilor energetice, de adancimea“comei” in care se afla sau de deschiderea mintii. Dar chiar si persoanele care erau in mod serios infipte si hipnotizate de Sistemul de Control, acum trec prin efectul„Frumoasei din Padurea Adormita‟ atunci cand mintile lor incep sa se deschida usor sau brusc asa cum se intampla la ceilati. Am intalnit oameni care s-au deschis foarte tare intr-un timp foarte scurt. Majoritatea nu pot intelege de ce vad viata si realitatea intr-un mod atat de diferit, dar ceea ce au facut este sa-si deschida mintea la o constiinta mai ampla astfel modificandu-se si punctul lor de observare. Dupa cum a spus Robin Williams in filmul Societatea Poetilor Morti (The Dead Poet's Society): 'M-am urcat pe catedra sa-mi amintesc ca noi, in mod constant, trebuie sa ne uitam la lucruri in moduri diferite. Vedeti, de aici, lumea se vede intr-un mod cu totul diferit.' Asa este, totul arata altfel atunci cand esti atins de Vibratiile Adevarului. Astazi, ii vad asa de clar pe cei care sunt conectati la noile vibratii si pe cei care inca sunt incalciti in cele vechi. Aceasta este despartirea drumurilor, rascrucea de drum despre care vorbesc. Imensa ironie in toate acestea este ca eu cunosc oameni care sunt total controlati de vibratia veche - Sistemul de Control– in timp ce vorbesc neincetat de„iubire si lumina‟. Ei spun lucruri de genul:„eu ii iubesc pe toti‟ si„oamenii trebuie sa se trezeasca‟. Cuvinte frumoase fara actiune, fara suflare sunt doar alte cutii (ingradire) Ei cred ca se trezesc (sau sunttreziti) la noua vibratie cand de fapt ei sunt expresia unor scantei pe moarte a vechiului, caruia ii va cadea masca in urmatorii cativa ani. Vad oameni vorbind despre iubire in timp ce sunt total nesinceri si subiectivi (egoisti); vorbesc despre oferire si iubire fata de toti, cand de fapt Eu, Eu, Eu este singur joc pe care-l joaca. Vibratiile Adevarului nu este o vorbarie, ele sunt o simtire, o facere (actiune). Condamnarea sistemului dar apoi folosirea lui oricand iti convine tie pentru propriul castig, nu sunt Vibratiile Adevarului– este o invartire in jurul cozii. Vibratiile Adevarului aduc la suprafata tot ceea ce a fost ascuns asa ca falsii care se ascund in spatele celor de genul„iubire si lumina‟ in timp ce servesc Sistemul de Control se vor trezi in fata realitatii cand voalul, deodata, se va ridica.

Vibtatiile adevarului...vor duce la sfarsitul sistemului de control (2)

Vibratiile Adevarului aceasta este precum o musca pe spatele elefantului– si atunci ei vor trebui sa suporte efectele propriilor cauze. De fiecare data am vazut aceasta intamplandu-se oamenilor care au urmarit sa ma deruteze sau sa ma distruga pe mine si ceea ce fac eu. Se pare ca ei niciodata nu invata sau nu realizeaza ca, cauza si efectul (ceea ce unii numesc karma) li se aplica si lor ca si celorlalti. Cand efectul ii loveste, ei se considera nenorocosi sau victimele altora cand de fapt ei singurii au creat respective situatia pentru ei. Ceea ce dai, in final, vei primi inapoi, dar cei pe care-i stiu sunt asa de obsedati de sine, atat de ancorati in lumea lor crepusculara a Eu, Eu, Eu incat ei cred ca aceasta (karma) nu se aplica nicidecum lor ci este doar pentru ceilalti. In urmatorii ani, vom avea parte de multe socuri si surprize, atunci cand vom vedea oamenii care proiecteaza o imagine falsa asa cum sunt ei de fapt in realitate. Aceasta intr-adevar, includ mai ales familiile din spatele Sistemului de Control, si anume hibrizii umano- reptilieni. Ei nu se pot ascunde de Vibratiile Adevarului, desi ei cred ca pot pentru ca dincolo de bravura lor si de talentul lor in a manipula, ei sunt , din punct de vedere al adevaratei constiinte, niste simpli idioti. Aceste familii stiau ca Vibratiile Adevarului se apropie, de aceea Sistemul de Control cauta sa-si impuna acum statul global Orwellian– in timp ce Vibratiile Adevarului devin din ce in ce mai puternice si mai influente cu fiecare zi.

Poate parea o incercare de a castiga mai mult control asupra oamenilor, dar, in realitate, este o recunoasterea a provocarii aduse de Vibratiile Adevarului pe care ei sunt trebuie sa le infrunte, sa le opuna rezistenta. Sistemul de Control infrunta acum cea mai mare provocare asa ca are nevoie de toate protectiile pe care le poate angaja. Pentru a bloca sau a reduce efectele Vibratiilor Adevarului asupra perceptiei umane, aceaste protectii includ microcipuirea si destabilizarea sistemului de receptive/transmisie corp-computer prin aditivii din mancare, din apa, poluarea electromagnetica si asa mai departe, Prin manipulare genetica care a fixat umanitatea pe o sub-realitate pe care eu o numesc„Matricea Luna‟ ('Moon Matrix'), un fenomen pe care-l explic si descriu pe larg in noua mea carte, colonistii reptilieni din umbra s-au infiltrat in constructia informationala a Universului virtual numit Realitate. Aceasta a creat scuturi in perceptia si cunoasterea umana, cam in acelasi fel in care guvernul chinez a instalat scuturi pe internet pentru ca populatia chineza sa nu poata accesa anumite informatii si situri pe care restul lumii le pot accesa si vedea. De asemenea, Marticea Luna ne serveste permanent cu o mentalitate de stup (de grup, mental colectiv)– mentalul colectiv reptilian– 24 din 24, de aceea umanitatea este precum oile, sau, o analogie mai buna ar fi, coloniile de furnici, in sensul ca regina dicteaza mentalitatea colectiva si ceea ce muncitorul furnica trebuie sa faca de-a lungul vietii.Asta este ceea ce majoritatea umanitatii a devenit– furnici muncitoare– exact cum a fost planificat Dar Matricea Luna opereaza doar in cadrul unei game de frecvente, frecventa care rezoneaza cu frica, anxietatea, furia, ura, frustrarea, ingrijorarea si vina. De aceea umanitatea este contolata de aceste stari mentale si emotionale, societatea fiind structurata in asa fel incat sa-si alimenteze aceste stari in mod constant. Vibratiile Adevarului desconecteaza oamenii de la mentalul colectiv al Matricei Luna si le permite expansiunea si cunoasterea adevaratei constiinte. Acesta este motivul pentru care Sistemul de Control este asa disperat sa blocheze aceasta conecatare, inclusive prin implantarea microcipului. Eu nu sugerez nicio clipa ca transformarea spre o noua epoca a adevaratei iubiri si intelegeri va fi una usoara. Noi deja ne aflam in mijlocul ei si, in mod clar, nu este ceva usor. Aceasta include durerile unei noi nasteri (renasteri) si moartea unor sisteme de credinta vechi si ponosite. Nu este de mirare ca oamenii sunt dezorientati si ametiti de ceea ce se intampla in vietile lor si in lume in general. Inca mai avem ceva drum de parcurs, dar eu vad semen ca ca intram repede intr-o noua etapa - o etapa in care trezirea incepe sa aiba un impact demonstrabil asupra agendei Sistemului de Control. Aici nu mai este loc de inimi slabe si de falsuri pufoase de„iubire si lumina‟. Frate, manifestarea Vibratiilor Adevarului nu inseamna ca noi doar trebuie sa stam si sa asteptam o revolutie. Noi putem alege sa fim expresii ale Vibratiilor Adevarului prin ceea ce facem, sau expresii ale epocii invechite si muribunde a obsesiei de sine, a controlului si deceptiei (minciunii). Alegerea pe care o facem va decide daca vom lua valul enegetic care este in desfasurare sau daca vom fi doborati de el. Diferenta nu este decisa de cuvinte fine, ci de actiune fina, altruism, unde adevarul si dreptatea au prioritate in fata lui Eu, Eu, Eu. Stiu oameni care cred ca sunt pe acest val, dar daca si-ar limpezi vederea de obsesia de sine si de falsa identitate pe care o au, ei vor vedea ca un imens val de apa se indreapta in cale lor. De fapt, pentru unii, acesta a si venit deja. Sintagma„fapte nu vorbe‟ nu a fost niciodata mai potrivita decat in zilele noastre. Pentru o vreme, va parea ca Sistemul de Control isi urmeaza agenda diabolica propriu-zis fara niciun obstacol, dar aceasta va fi doar o perceptie falsa. In realitatea nevazuta se petrece o adevarata revolutie energetica, iar barajul care pare atat de solid deja incepe sa se crape desi parea ca este omnipotent. Luna viitoare voi implini 58 de ani si iata, bine intrat in viata, Sistemul de Control incepe sa se prabuseasca. Vom fi martorii unor ani strasnici in fata noastra. Nu este timpul de a pune stavilare sau baricade facute de mana om. Acopera baricadele cu gazon sau cu iarba proaspata. Acum este momentul cand noi trebuie sa alergam direct inainte spre cunosaterea a cine suntem, ce suntem si unde suntem.Cand vom face aceasta, vom descoperi nu numai ca lumea fizica este o iluzie ci si Sistemul de Control este o iluzie.„Puterea‟ acestui system este doar putereano astra– pe care am cedat-o prin ignoranta si manipulare. Vibratiile Adevarului vor pune capat acestei situatii si odata cu aceasta va pune capat erei controlului in masa al umanitatii.

Cel mai mare secret

Există nenumărate legende în întreaga lume care vorbesc de o Epocă de Aur a umanităţii, distrusă de un cataclism şi urmată de o „cădere a omului”. Iată cum a descris lumea de dinainte de „cădere” poetul grec Hesiod: Oamenii trăiau la fel ca şi Zeii, fără vicii sau pasiuni, fără conflicte şi fără să muncească din greu. Trăind în armonie cu fiinţele divine(ex tratereştri i?), ei îşi duceau zilele în linişte şi pace, într-o societate fără inegalităţi, uniţi prin iubire şi respect reciproc. Pământul era mai frumos atunci decât astăzi, producând în mod spontan o mare varietate de fructe. Oamenii şi animalele vorbeau aceeaşi limbă şi conversau unii cu ceilalţi (în mod telepatic). Nu sufereau de bolile bătrâneţii, iar trecerea în lumile vieţii superioare se făcea lin şi fără durere, ca şi cum ar fi adormit. Oricât de utopică ar părea această imagine, există nenumărate texte în toate culturile antichităţii care descriu lumea din acele vremuri îndepărtate în termeni similari. Noi nu vom putea recrea lumea de atunci decât dacă ne vom schimba felul de a gândi şi de a simţi. Cele mai explicite relatări privind rasa avansată se găsesc pe câteva zeci de mii de tăbliţe din lut descoperite în anul 1850 la circa 400 de kilometri de Bagdad, în Irak, de Sir Austen Henry Layard, un arheolog britanic care făcea săpături în ruinele Ninivei, capitala Asiriei. Locul este situat în apropiere de oraşul irakian modern Mosul. Au urmat apoi şi alte descoperiri în această regiune, care corespunde Mesopotamiei de altădată. Sursa primordială a acestei cunoaşteri nu erau asirienii, ci sumerienii, o populaţie despre care se crede că a trăit în această regiune între anii 4000 şi 2000 î.Ch. De aceea, mă voi referi în continuare la aceste tăbliţe din lut ca la Textele sau Tăbliţele Sumeriene. Deşi sunt considerate una din cele mai mari descoperiri arheologice din toate timpurile, la 150 de ani după scoaterea lor la lumină acestea continuă să fie ignorate de istoria şi de sistemele de educaţie convenţionale. De ce oare? Pentru un motiv cât se poate de simplu: demolează versiunea oficială asupra evenimentelor istorice.

Cel mai faimos traducător al acestor tăbliţe este savantul şi autorul Zecharia Sitchin, un istoric care cunoaşte sumeriana, aramaica, ebraica şi alte limbi antice din Orientul Apropiat şi Mijlociu. Acesta a studiat cu atenţie şi a tradus Tăbliţele Sumeriene, ajungând la concluzia că ele descriu extratereştri. Alţi cercetători afirmă că Sitchin s-a folosit de o variantă ulterioară a limbii sumeriene pentru a traduce una anterioară (mai veche), aşa că traducerea lui nu este corectă în proporţie de 100%. După părerea mea, principalele lui ipoteze sunt corecte, fiind sprijinite de numeroase alte dovezi şi relatări, dar mă îndoiesc că toate detaliile pe care le oferă sunt autentice. Am convingerea că o bună parte din interpretările lui Sitchin sunt îndoielnice, deşi sunt absolut de acord cu concluziile sale generale. Conform traducerii sale (confirmate de cele ale altor traducători), tăbliţele afirmă că civilizaţia sumeriană, din care derivă numeroase tendinţe ale societăţii moderne, a fost „un dar al zeilor”. Nu este vorba de nişte zei mitologici, ci de fiinţe concrete, care trăiau printre oamenii acelor timpuri. Tăbliţele îi numesc pe aceşti zei AN.UNNAK.KI (Cei care au venit din cer pe pământ) şi DIN.GIR (Cei Puri, coborâţi din rachetele lor zburătoare). Numele Sumerului era KLEN.GIR (Ţara Domnului Rachetelor Zburătoare, sau Ţara Celor care Privesc, conform traducerii lui Sitchin). Străvechiul text cunoscut sub numele de Cartea lui Enoh îi numeşte şi el pe zei „Privitorii”, la fel ca şi vechii egipteni. Expresia egipteană care îi desemnează pe zei este Neturu, care se traduce chiar prin „Privitorii”. Textele egiptene afirmă şi ele că zeii au venit în vasele lor celeste. Tăbliţele afirmă că Anunnaki au venit de pe o planetă numită Nibiru, (Planeta Încrucişării), despre care Zecharia Sitchin crede că are o orbită eliptică de 3600 de ani, care începe undeva între Jupiter şi Marte şi se extinde foarte departe în spaţiul cosmic, dincolo de Pluto. Ştiinţa modernă a identificat un corp ceresc pe care l-a numit Planeta X, situată dincolo de Pluto şi despre care se crede că face parte din sistemul nostru solar. Pe de altă parte, o orbită eliptică ar fi extrem de instabilă şi greu de susţinut. Savanţii pe care i-am consultat şi în care am încredere cred că Sitchin s-a înşelat în privinţa teoriei sale despre Nibiru, deşi principalele teme susţinute de el pe marginea zeilor Anunnaki sunt corecte. Tăbliţele Sumeriene traduse de Sitchin descriu cum planeta Nibiru aproape că a provocat la începutul formării sistemului nostru solar distrugerea unei planete care exista cândva între Jupiter şi Marte. Sumerienii numeau această planetă Tiamat şi i-au dat porecla de „Monstrul Apelor”. Ei susţin că centura de asteroizi dintre Marte şi Jupiter (numită astăzi Marea Brăţară a Benzilor) a apărut ca urmare a unei coliziuni între una din lunile lui Nibiru şi Tiamat. Textele continuă afirmând că rămăşiţele planetei Tiamat au fost aruncate pe o altă orbită, devenind în final planeta Pământ (vezi Figura 2). Numele sumerian al Terrei înseamnă „Cea Despicată”, căci coliziunea a produs o gaură mare în planeta originală. Este interesant de remarcat că dacă scoatem apa din Oceanul Pacific, ceea ce rămâne este o gaură imensă. Deşi amănuntele diferă de la un text la altul, numeroase relatări din vechime sau mai moderne susţin că această centură reprezintă rămăşiţele unei planete (sau chiar o parte din ea). Tăbliţele sunt relatări scrise ale unor tradiţii orale care vin dintr-o perioadă incredibil de veche, aşa că este greu de ştiut ce amănunte au fost adăugate sau omise. În plus, interpretarea lor trebuie să ţină cont de simbolismul specific limbajului vremii, care nu trebuie confundat cu adevărul literal. Personal, am anumite îndoieli legate de scenariul Nibiru- Tiamat, şi mai ales de perioada care i se atribuie. Există însă numeroase amănunte în aceste tăbliţe care pot fi dovedite la ora actuală, printre care se numără şi cunoştinţele de astronomie ale sumerienilor. Tăbliţele prezintă sistemul solar şi planetele sale, precizând corect poziţiile, orbitele şi mărimea acestora, lucru cu atât mai uimitor cu cât în prezent aceste date nu sunt cunoscute decât de 150 de ani, de când au fost descoperite anumite planete. De pildă, tăbliţele descriu natura şi culoarea planetelor Neptun şi Uranus într-o manieră care nu a putut fi confirmată decât în ultimii ani! Mai mult, imaginea lor i-a luat prin surprindere pe experţii moderni, care se aşteptau la altceva; şi totuşi, sumerienii ştiau cu câteva mii de ani înainte de Christos aceste lucruri pe care ştiinţa modernă „avansată” nu le-a descoperit decât foarte recent. Încă şi mai uimitoare este descrierea creării lui homo sapiens de către Tăbliţele Sumeriene. Sitchin afirmă că Anunnaki au venit pe pământ cu circa 450.000 de ani în urmă, căutând aur într-o regiune din ceea ce numim astăzi continentul african. Principalele mine erau situate în actualul Zimbabwe, o zonă pe care sumerienii o numeau AB.ZU (depozitul adânc). Într-adevăr, anumite studii făcute de Corporaţia Anglo-Americană au scos la iveală dovezi impresionante ale unor săpături făcute în minele de aur în urmă cu cel puţin 60.000 de ani (mai probabil 100.000 de ani). Aurul extras de Anunnaki era trimis pe planeta de origine cu navele lor de la bazele situate în Orientul Mijlociu. După părerea mea, această poveste cu minele de aur trebuie să aibă şi alte explicaţii, fiind greu de crezut că acesta a fost singurul motiv pentru care Anunnaki au venit pe pământ (în caz că aveau într-adevăr nevoie de un motiv special). La început, continuă Sitchin, extracţia minereului de aur se făcea de către muncitori din rândurile Anunnaki, dar după o revoltă a minerilor, elita regală a zeilor a decis să creeze o rasă de sclavi care să facă această muncă. Tăbliţele descriu felul în care au fost combinate într-o eprubetă genele Anunnaki cu cele ale oamenilor pentru a crea astfel o rasă umană „actualizată” capabilă să facă munca de care aveau nevoie Anunnaki. Ideea unor copii creaţi în eprubetă trebuie să fi părut ridicolă în anul 1850, când au fost descoperite tăbliţele, dar la ora actuală ea a devenit realitate. Noile descoperiri ştiinţifice nu fac decât să confirme continuu subiectele descrise în Tăbliţele Sumeriene. Spre exemplu, cu circa 200.000 de ani în urmă s-a produs o perfecţionare bruscă şi inexplicabilă a formei fizice umane. Ştiinţa oficială păstrează tăcerea în jurul acestui subiect, singurul răspuns pe care s-a dovedit capabilă să-l ofere fiind: „veriga lipsă”. Există totuşi fapte istorice greu de contestat, care merită să fie clarificate. Peste noapte, forma fizică umană anterioară, cunoscută sub numele de homo erectus, s-a transformat în homo sapiens. Încă de la început, noii homo sapiens au fost capabili să vorbească într-un limbaj complex, iar mărimea creierului uman a crescut considerabil. Şi totuşi, un biolog de talia lui Thomas Huxley afirmă că astfel de schimbări nu se pot produce decât o dată la câteva zeci de milioane de ani. Homo erectus a apărut în Africa, acum 1,5 milioane de ani. Timp de mai bine de un milion de ani, forma fizică a oamenilor a rămas neschimbată, pentru ca, peste noapte, să apară homo sapiens. Cu circa 35.000 de ani în urmă s-a produs o nouă perfecţionare la fel de bruscă, în urma căreia a apărut homo sapiens sapiens, forma fizică pe care o avem şi astăzi. 

Reptilienii

După cum au dovedit cercetările mele, lumea este controlată de entităţi care iau formă reptiliană şi nu numai, existând în altă dimensiune sau „ciclu". Noi ne aflăm în a treia dimensiune sau densitate, reptilienii operând din cea de-a patra, aflată imediat în afara gamei de frecvenţe a simţurilor fizice. A patra dimensiune este simţită ca nişte „vibraţii" invizibile, ele devenind perceptibile doar prin acordarea vederii „psihice", care poate conecta conştiinţa proprie la alte niveluri vibraţionale. Acesta este mecanismul mediu-milor (cei benefici), prin care acordă „scala radio" interioară pentru a accesa alte frecvenţe. „Cartierul general" al rasei şerpilor pe care o demasc aici este capătul inferior al gamei de frecvenţe din a patra dimensiune, care vibrează pe o frecvenţă foarte apropiată de a noastră şi care se află chiar la limita simţurilor noastre fizice. Este un aşa-zis univers paralel sau pământ paralel, o oglindă a celui pe care îl vedem, dar cu o vibraţie diferită. De exemplu, pisicile pot vedea această a patra dimensiune, de aceea ele reacţionează la ceea ce nouă ne pare spaţiu „liber". La fel şi copiii, ale căror capacităţi sunt însă suprimate în timp de adaptarea la mediul ignorant. Pentru a acţiona si manipula nivelul nostru vibraţional terestru, aceşti reptilieni din a patra dimensiune au nevoie de o formă umană tridimensională, un „costum spaţial" genetic pe care să-1 ocupe şi în care să se ascundă. Acest lucru, după cum preşedintele de la Madrid i-a mărturisit lui Cathy O'Brien, s-a realizat prin crearea de descendenţi cu ADN combinat, reptilian şi uman. Aceşti descendenţi au o compatibilitate genetică, deci vibraţională, între reptilienii cvadrodi-mensionali şi formele „umane" tridimensionale. Altfel spus, le permite posedarea acestor corpuri mult mai uşor şi mai eficient decât alte filoane genetice umane care nu au acea combinaţie ADN. Este demnă de reţinut această structură genetică a descendenţilor Iluminaţi, care s-au încrucişat mereu între ei şi continuă să o facă şi astăzi. Cu alte cuvinte, ei pot aduce propriii descendenţi în poziţii de putere, controlându-le corpul din a patra dimensiune inferioară. Iată de ce genealogia celor din poziţiile de conducere din întreaga lume poate fi regăsită în liniile regale - hibrizii Anunnaki - care domneau în Sumer, Egipt şi aşa mai departe. Vechea Carte a lui Enoh, care acoperă perioada de dinainte de cataclismul care a adus sfârşitul Atlantidei, spune că cei născuţi din sângele Nefilimilor, din cauza „spiritului lor ancestral" (posesiune reptiliană din a patra dimensiune), sunt sortiţi „să oprime, să atace, să aducă distrugere pe Pământ". Nefilimii sunt fundamental ^asociaţi cu sacrificiile umane şi consumul de sânge- ca şi Iluminaţii de astăzi. Cartea lui Enoh descrie compor- tamentul progeniturilor Nefilimilor născuţi din femeile umane: „Ele au rămas gravide şi aveau să nască uriaşi... care au consumat toate bunurile oamenilor

Reptilienii + video

Sunteţi pregătiţi? Mi-aş fi dorit să nu fiu nevoit să fac o introducere la povestea care urmează, căci nu va face decât să o complice, expunându- mă oprobiului public şi ridiculizării generale. Dar, fie ce-o fi! Nu am dat niciodată înapoi în faţa unor asemenea argumente. După părerea mea, Anunnaki şi marţienii albi de care vorbeşte Brian Desborough nu sunt aceiaşi oameni, deşi nu este exclus să fi existat o legătură genetică între ei. După ce am pus laolaltă dovezile, punctele de vedere, studiile şi opiniile pe care le-am adunat în toţi aceşti ani pe această temă, am ajuns la concluzia că Anunnaki sunt o rasă de origine genetică reptiliană. În literatura OZN-istică ei sunt cunoscuţi pur şi simplu sub numele de extratereştri reptilieni. De altfel, nu sunt singurul care crede acest lucru. Sincer să fiu, am rămas uimit cât de mulţi oameni din epoca noastră sunt deschişi în faţa acestei posibilităţi, ajungând de multe ori la aceeaşi concluzie prin propriile lor cercetări. Printre ei se numără inclusiv unii care ar fi râs de această idee nu cu mult timp în urmă. Dr. Arthur David Horn, fost profesor de antropologie biologică la Universitatea de Stat din Colorado, Fort Collins, credea până nu demult cu toată convingerea în teoria darwinistă a evoluţiei umane, respectiv în dezvoltarea lentă a speciei umane, urmând principiul supravieţuirii celui mai puternic.

Revelations of a mother goddess - David Icke (tradus partea 1) 

Chiar şi în epoca modernă există nenumărate relatări ale unor oameni care pretind că au văzut umanoizi cu pielea şi faţa ca de şopârlă, şi cu oPornind de la dovezile pe care le-a descoperit, el a ajuns astăzi să creadă că umanitatea a fost fabricată genetic de extratereştri şi că o rasă de reptilieni controlează planeta de mii de ani (inclusiv la ora actuală). Concluziile mele sunt identice cu ale lui, deşi personal am urmat o cu totul altă cale în viaţă. Studiile doctorului Horn sunt prezentate detaliat în excelenta sa carte, Originile extraterestre ale umanităţii, în care sugerează că rasa pe care Tăbliţele Sumeriene o numesc Anunnaki este o rasă reptiliană (lucru cu care sunt pe deplin de acord). Faimosul astrofizician britanic Fred Hoyle a afirmat într-o conferinţă de presă ţinută în anul 1971 că lumea este controlată de o forţă care se poate manifesta în forme diferite. „Ei sunt pretutindeni, le-a spus el jurnaliştilor uluiţi: în cer, în apă şi pe pământ…”, adăugând că „ei” controlează umanitatea prin puterea minţii. Ştiu că sună bizar, dar va trebui să citiţi integral cartea de faţă pentru a vă da seama cât de multe dovezi susţin această teorie. Dacă veţi prefera să renunţaţi la lectură (acum sau după alte câteva capitole) pentru că această afirmaţie încalcă toate convingerile dumneavoastră, veţi rata şansa de a vă convinge că până şi cele mai neverosimile ipoteze din cele pe care le voi prezenta în continuare sunt adevărate, fiind susţinute de o avalanşă de dovezi. Cu cât am adunat mai multe informaţii incredibile, cu atât mai convins am ajuns să fiu că avem de-a face cu două situaţii distincte, care au evoluat în paralel. Pe pământ au existat şi alte rase extraterestre (şi încă mai există) în afară de cei pe care vechii sumerieni îi numeau Anunnaki, iar alte texte antice: Rasa Şarpelui. Nu este exclus ca celelalte rase de extratereştri să se fi luptat cu aceşti Anunnaki. Texte din toate culturile antichităţii descriu aceste „războaie ale zeilor” şi este posibil ca ele să se refere la conflicte între diferite rase extraterestre, nu doar la facţiunile Anunnaki rivale de care vorbesc Tăbliţele chii bulbucaţi ca la broaşte. Unul din investigatorii fenomenului extraterestru este Jason Bishop III (un pseudonim). Acesta afirmă că, în majoritatea lor, reptilienii sunt mai înalţi ca oamenii şi au sângele rece, la fel ca reptilele de pe pământ. Sunt mult mai puţin sensibili din punct de vedere emoţional ca oamenii, şi cei mai mulţi dintre ei au dificultăţi în a-şi exprima iubirea, deşi sunt foarte inteligenţi şi au cunoştinţe tehnologice extrem de avansate. În treacăt fie vorba, această descriere corespunde perfect atitudinilor şi comportamentului Frăţiei care controlează lumea de astăzi. Relatările moderne referitoare la reptilieni se potrivesc întru totul cu descrierile multor „zei” din textele şi legendele antice. De pildă, între anii 5000-4000 î.Ch. a existat o cultură numită Ubaid, anterioară Sumerului. Pe teritoriul Irakului de astăzi au fost găsite figurine care desemnează zeii acestei culturi şi care aveau forme evidente de umanoizi cu feţe de şopârlă. În secţiunea ilustraţiilor apare imaginea unei asemenea figurine asemănătoare unei şopârle, care ţine în braţe un copil care pare o şopârlă în miniatură. Regiunea în care au fost descoperite vestigiile culturii Ubaid, dar şi cele ale culturii sumeriene de mai târziu, joacă un rol important în povestea noastră, figurinele Ubaid prezentând grafic „zeii” care au dominat multe civilizaţii antice. Culturile din America Centrală au un zeu în formă de şarpe înaripat, Quetzalcoatl; indienii hopi aveau zeul-şarpe cu pene, Baholinkonga, iar cultura indienilor nord-americani este împânzită de imagini cu şerpi, inclusiv misteriosul munte în formă de şarpe din Ohio; indienii din India vorbesc de zeii reptilieni, Naga (o rasă de „demoni” în legendele indiene, al căror nume înseamnă „Cei care nu merg, ci se târăsc”); egiptenii aveau propriul lor zeu-şarpe, Kneph, faraonii fiind deseori ilustraţi alături de şerpi; fenicienii îl aveau pe Agathodemon, un alt zeu-şarpe; populaţia voodoo are un zeu pe care îl numeşte Damballah Wedo, cu formă de şarpe; iar ebraicii îl aveau pe Nakhustan, Şarpele de Bronz. Străvechiul zeu al britanicilor, pe care îl considerau Conducătorul Lumii în formă de Dragon, era numit HU, de unde s-ar putea să provină termenul de Hu-man (n.n. om/uman în limba engleză). Simbolul discului înaripat al sumerienilor, care apare în întreaga lume antică, era alcătuit din doi şerpi. Simbolismul şarpelui şi asocierea lui cu „zeii” antici poate fi găsit pretutindeni în lume. În cartea sa, Adorarea Şarpelui, reverendul John Bathhurst Deane scrie: „… Unul din cei cinci constructori ai Tebei [în Egipt] a fost numit după zeul-şarpe al fenicienilor, Ofhion… Primul altar din Atena ridicat ciclopilor a fost cel închinat lui ‚Ops’, zeul-şarpe… Adorarea simbolică a şarpelui era atât de obişnuită în Grecia încât Iustin Martirul i-a acuzat pe greci că au introdus-o în misterele tuturor celorlalţi zei. Atunci când îşi aleg o bucată de teren pentru a-şi construi o casă sau un mormânt, chinezii au o superstiţie: o ating cu capul, coada şi picioarele şopârlelor care trăiesc sub pământ”. Nu este exclus ca dragonii care scot foc pe nări şi şerpii malefici care apar în toate legendele lumii să îşi aibă originea în „zeii” reptilieni care au acţionat cândva la vedere, cu mii de ani în urmă. Textele străvechi îi numesc pe aceştia oamenii-şerpi, iar Biblia face referiri frecvente la simbolistica şarpelui. Deşi nu toate simbolurile care includ şerpi se referă la aspectul reptilian al acestora, sunt destule care intră totuşi în această categorie. O altă temă comună care apare în textele antice este cea referitoare la locurile sacre păzite de dragoni sau de şerpi. Cel mai cunoscut exemplu de acest fel în Occident este şarpele din Grădina Edenului, dar tema este universală. Persanii vorbeau de o regiune a fericirii absolute numită Heden, mai frumoasă decât tot restul lumii la un loc. Acesta a fost sălaşul primordial al primului om, înainte ca acesta să fi fost tentat de un spirit malefic care a luat forma unui şarpe şi care l-a ispitit să guste din fructele unui copac. Hinduismul vorbeşte de arborele banyion sub care Krishna, „Iisus” al indienilor, s-a aşezat pe un şarpe încolăcit, revărsând cunoaşterea spirituală asupra umanităţii. Grecii antici aveau tradiţia Insulei celor Binecuvântaţi şi a Grădinii Hesperidelor, în care creştea un copac ce producea merele de aur ale nemuririi. Această grădină era protejată de un dragon. În cărţile sacre chineze se vorbeşte de o grădină în copacii căreia creşteau fructele nemuririi, păzită tot de un şarpe înaripat, numit dragon. Legendele mexicane au o variantă a legendei Evei în care apare un şarpe uriaş de sex masculin. O altă legendă hindusă descrie muntele sacru Meru, păzit de un dragon înfricoşător. Peste tot regăsim aceeaşi temă a locurilor sacre păzite de dragoni înfricoşători şi de reptilieni pe jumătate umani, care le oferă oamenilor cunoaşterea spirituală. Speciile de reptile au o istorie îndelungată pe pământ, începând cu dinozaurii care au trăit acum 150 de milioane de ani, şi chiar mai veche. Dacă dorim să înţelegem natura exactă a vieţii, va trebui să ne eliberăm mintea de condiţionările actuale şi să realizăm că ceea ce vedem la ora actuală pe pământ nu reprezintă decât o fracţiune minusculă din posibilităţile existente. Speciile de reptile precum şopârlele sau şerpii nu reprezintă decât o formă a geneticii reptiliene posibilă în univers. Ştiinţa modernă a demonstrat că nu toţi dinozaurii aveau sânge rece. Ei seamănă cu reptilele actuale numai din punct de vedere fizic. Cert este că atât dinozaurii cât şi reptilele au dat naştere unei varietăţi incredibile de forme. De pildă, dinozaurii erau de toate mărimile, trăiau pe pământ, în apă sau în aer, erau ierbivori sau carnivori feroce, precum Tyrannosaurus Rex, care cântărea opt tone. Putem crede oare că această diversitate genetică nu putea produce şi forme umanoide, care să meargă pe două picioare, să fie înzestrate cu două braţe şi cu un creier suficient de dezvoltat încât să producă o civilizaţie tehnologică? Cercetările de ultimă oră indică faptul că mulţi dinozauri care trăiau acum 100 de milioane de ani erau foarte inteligenţi. Saurornitoidul, numit astfel din cauza asemănării sale cu o pasăre, avea un creier mare, ochi care îi permiteau să aibă o viziune stereoscopică şi degete orientate în direcţii opuse, care îi permiteau să prindă şi să ţină mici mamifere cu care se hrănea. Adrian J. Desmond, unul din cei mai mari specialişti ai lumii în domeniul dinozaurilor, afirmă că o creatură precum Saurornitoidul era despărţit de restul dinozaurilor „printr- o prăpastie comparabilă cu cea care îi desparte pe oameni de vaci”, după care conchide: „Cine ştie cât de departe ar fi putut ajunge aceste ‚imitaţii de păsări’ dacă ar fi supravieţuit?” Studiile făcute sugerează că dacă nu ar fi fost şterşi de pe suprafaţa pământului de un cataclism petrecut acum 65 de milioane de ani, dinozaurii ar fi putut evolua într-o rasă de umanoizi reptilieni. Agenţia Spaţială Americană, NASA, i-a cerut lui Dale Russell, paleontologul şef de la Northern California University, să scrie un raport despre cum ar putea arăta viaţa extraterestră. El a creat un model pornind de la dinozaurul Troodon, căruia i-a aplicat schimbările genetice care s-ar fi putut produce în mod natural de-a lungul milioanelor de ani şi a ajuns la o creatură pe care a numit-o dino-sauroid. Aceasta semăna în mod uimitor cu un reptilian umanoid, fiind chiar identic cu imaginile descrise de oameni care pretind că au văzut extratereştri reptilieni. Cine poate spune dacă acest salt evoluţionist de la dinozaurii clasici la umanoizii reptilieni nu s-a produs într-o altă dimensiune sau pe o altă planetă fizică, poate chiar şi pe pământ, înainte de dispariţia dinozaurilor? Mai mult decât atât, au dispărut oare cu toţii? Paleontologia modernă (ştiinţa care studiază fosilele) sugerează la ora actuală că nu toţi dinozaurii au fost ucişi de meteoritul care a lovit pământul acum 65 de milioane de ani şi că unii dintre ei ar putea trăi şi astăzi. Există tot mai multe dovezi că păsările actuale ar putea fi urmaşele dinozaurilor. Deşi corpurile marii majorităţi a dinozaurilor au fost distruse, conştiinţa lor trebuie să fi supravieţuit, căci conştiinţa înseamnă energie, iar energia este indestructibilă. Ea nu poate fi anihilată, dar poate fi transmutată într-o altă formă. Ce s-a întâmplat cu conştiinţa dinozaurilor care au dominat pământul timp de 150 de milioane de ani? Aşa cum am văzut mai devreme, numeroase legende din Asiria, Babilon, China, Roma, America, Africa, India şi din alte părţi, inclusiv povestea din Vechiul Testament, prezintă poveşti cu dragoni. Simbolul şarpelui s-a descoperit şi în Britania antică, în Grecia, Malta, Egipt, New Mexico, Peru şi în toate insulele din Oceanul Pacific. Există o asemănare indubitabilă între unii dinozauri şi vechile ilustraţii ale dragonilor.

Cea mai profundă informație transmisă prin channel

David Icke a fost invitat în 2003 să țină o prezentare într-o localitate din Brazilia, undeva în pădurea amazoniană. Lui David i-a fost oferit un ceai de ayahuasca - 'planta învățătoare', 'planta zeilor' - folosită de sute de ani de shamani pentru a intra în legătură cu 'dimensiunile zeilor'. În timpul acestei experiențe, David a 'auzit' o voce care i-a spus cu deosebită demnitate, siguranță și claritate: 'David, te vom duce în locul de unde vii, ca să îți poți aminti cine ești.' Am fost dus pe un tărâm de necuprins al beatitudinii. Nu exista 'timp' și nu exista 'spațiu'. Totul era. Nu aveam corp, eram doar Conștiință și eram totul. Nu exista separare, polaritate, nu exista negru sau alb, noi sau ei. Eram Infinitul, dar în același timp eram profund conștient ca 'individ', cu propriul meu punct de observație în cadrul întregului. Dacă oamenii ar putea experimenta această beatitudine a Întregului, lumea celor 5 simțuri ar fi transformată. [...] În acea stare de beatitudine pe care o simțeam, energia nu vibra așa cum vibrează în dimensiunea formei și 'lucrurilor'. O simțeam ca o liniște sau ca valurile oceanului mișcându-se încet, în perfectă armonie. 'Acesta este Infinitul, David', a spus Vocea. 'De aici vii și aici te vei întoarce'. Următoarele cuvinte au început să se repete la nesfârșit în mintea mea: Iubirea Infinită este singurul adevăr - restul este iluzie; Iubirea Infinită este singurul adevăr - restul este iluzie; Iubirea Infinită este singurul adevăr - restul este iluzie; Iubirea Infinită este singurul adevăr - restul este iluzie. Vocea a spus că acesta este tot ceea ce avem nevoie să știm, pentru că totul pleacă de la aceasta. [...] Mi s-a spus că ceea ce numim noi Univers este o iluzie holografică similară 'cerului cu stele' proiectat pe tavanul unui planetariu. Singura diferență este că, în cadrul Universului proiecțiile par să fie tridimensionale, căci sunt holograme. Vocea mi-a spus că Universul este o creație a imaginației noastre și că este singura noastră realitate pentru că așa credem noi că este. Universul este cu mult mai mic decât cred oamenii. 'Privește la cerul dintr-un planetariu și pare atât de vast, în realitate însă ajunge doar până la tavan. Crezi că stai acum pe Pământ? Hmmm... ILUUUUUZIE! Te afli acum pe Pământ doar pentru că tu crezi că te afli', a spus vocea.

'Amintește-ți întotdeauna că Iubirea Infinită este singurul adevăr - (tot) restul este iluzie - (tot) restul.'[...] Dacă vibrează este iluzie. Infinitul nu vibrează; este armonia și Întregimea a totul. Doar ce este iluzoric vibrează - tot ce este creat de imaginația și amăgirea minții. [...]Nu există legi fizice. Oamenii de știință creează legi iluzorice care să măsoare un Univers iluzoric. Nu există 'legi' de nici un fel, pentru că totul este. Crezi că Infinitul are nevoie de 'legi' prin care să se manifeste? Trăind într-o lume iluzorică Vocea mi-a explicat că ceea ce noi credem că este lume 'solidă' există pentru că am fost programați să credem asta. Lumea nu este 'în afară' este 'în interior' - în mințile noastre. Corpurile noastre sunt iluzii holografice care nu există așa cum le vedem și le simțim ca fiind reale. Avem nevoie să mâncăm sau să bem pentru că, atât noi, cât și corpurile noastre au fost programate (prin condiționare și manipulare genetică) să credem că avem nevoie. La fel și cu nevoia de a respira. [...] 'Crezi că Infinitul stă la masă?' a spus Vocea. Crezi că Infinitul trebuie să respire, altfel moare? Atunci, de ce, cei din Bucla Temporală (timpul liniar) cred acest lucru?' Răspuns: pentru că se identifică pe sine cu o 'personalitate' fizică subordonată 'legilor' iluzorice și nu cu ceea ce sunt ei în realitate - Infinitul 'Întreg'. [...] 'De ce ai nevoie să zbori într-un avion? Tu ești punctul A și ești și punctul B și totul între aceste puncte. De ce atunci trebuie să folosești un avion să zbori prin tine însuți?' Apoi Vocea a vorbit despre astrologie. 'Da, Astrologia pare să 'funcționeze' în sensul că anumite tipuri de 'personalități' și obiceiuri pot fi prezise de 'timpul' 'locul' și 'anul' (toate iluzii) în care s-a născut o persoană. Dar de ce este posibil acest lucru? Astrologia 'citește' câmpul vibrațional al Buclei Temporale, și, deși acest lucru poate fi făcut cu multă precizie de cei talentați, continuă să fie doar o iluzie a Rețelei (realității virtuale în care trăim), bazată pe separare și nu pe Întreg.' Vocea mi-a spus că Astrologia este un aspect al Rețelei ce permite manipularea oamenilor în identificarea și mai profundă a sinelui cu personalitățile iluzorice - Sunt Taur, Leu, Gemeni, etc... Se bazează pe ideea separării, a părților, și nu a întregului. 'Crezi că Infinitului i se citește semnul astrologic?' spuse Vocea. 'Crezi că Infinitul consultă un medium în legătură cu 'viitorul' sau merge la cititorul de cărți tarot?' Acestea toate sunt identificări cu personalitatea 'fizică', iar prezicerile acestea de 'viitor' nu sunt decât informații preluate din Bucla Temporală. Nu există Lumină sau Întuneric 'New Age și religiile cred în existența 'luminii' și a 'întunericului', dar nu există nici lumină, nici întuneric', spuse Vocea. 'Acestea sunt iluzii. Conceptul că este nevoie de lumină pentru a echilibra întunericul este total greșit, iar credința în existența luminii este un concept la fel de separator ca și cel al credinței în întuneric. A crede în 'lumină', înseamnă a crede în 'întuneric', astfel încât credința în 'lumină' creează iluzia energiei sale polare - 'întunericul'. Mai mult decât atât, acestea sunt expresii ale Minții separate de Întreg. Lumina și întunericul sunt iluzii ale Rețelei, create cu scopul de a cauza separare, conflict și frică. Infinitul nu este mai luminos decât este mai întunecat. Este armonia și echilibrul a tot ce este. Nu este bun sau rău, lumină sau întuneric, negru sau alb, masculin sau feminin; doar este - Întregimea a tot. La fel nu există nici demoni,' a spus vocea. 'Dacă Iubirea Infinită este totul, iar restul este iluzie, cum pot fi demonii altceva decât iluzii? Sunt holograme proiectate în imaginația minților înfricoșate și manipulate', spuse Vocea. 'Idea că lumina trebuie să se lupte cu întunericul și cu demonii doar întărește credința în existența lor fizică'. Nu este nevoie să ne 'luptăm' cu nimic, iar cei care fac acest lucru dau și mai multă putere acestora, confirmând că sunt 'reali'. Așa cum am mai spus: luptând împotriva a ceva, devii acel ceva. Dacă oamenilor nu le place experiența curentă, atunci să perceapă o alta, iar manifestarea realității curente va dispare, a spus Vocea. Nu-ți place visul realității prezente, atunci visează o altă realitate. Vocea a pus accent pe faptul că, pentru a ne putea elibera din iluzia Rețelei, trebuie să ne identificăm cu Infinitul și nu cu o fărâmă de minte înghesuită într-un corp. Dacă ne privim ca fiind infiniți și nu o hologramă într-o 'existență' imaginară, Rețeaua nu ne va mai putea controla, căci nu va mai exista. 'Încetează să mai pui întrebări', a spus Vocea 'și începe să cunoști răspunsurile'. [...] Când punem întrebări, acceptăm faptul că nu cunoaștem răspunsul. Oare Infinitul ar face acest lucru? 'Nu mai pune întrebări și vei știi răspunsul', a spus Vocea, și, modificând replica din filmul Matrix a adăugat: 'Nu întrebarea te înnebunește, ci faptul că o pui'. Mi s-a arătat o imagine în care niște oameni cădeau în mod metaforic din cer pe un drum ce străbătea un câmp. Vocea mi-a spus că, deoarece Conștiința în Rețea a fost prinsă prin 'reîncarnare' într-un ciclu de intrări și ieșiri înafara Buclei Temporale, oamenii nu sunt condiționați doar de credința unei singure vieți 'fizice'. Ei sunt condiționați de nenumărate experiențe în Bucla Temporală, iar între aceste călătorii 'fizice' ei se află într-un alt stadiu iluzoric. Astfel încât, ei sunt condiționați și se reîntorc în realitatea Buclei Temporale pentru a fi condiționați și mai mult. De aceea umanitatea a căzut într-un stadiu de condiționare și servitudine atât de ușor. Oamenii au mai parcurs acest 'drum' de nenumărate ori. În timp ce mi se spuneau toate acestea, mi s-a arătat un drum din ce în ce mai bătătorit de pașii celor care mergeau pe acest drum, până când a devenit asemenea unui șanț pe un disc de patefon. Continua sa se adâncească tot mai mult, iar cei care mergeau pe acest drum au început să se scufunde tot mai mult în acest 'șanț' întunecat, până când nu s-au mai văzut deloc. 'Este de mirare că oamenii se uită în sus și îl caută pe Dumnezeu?' spuse Vocea. 'Este singurul loc unde pot vedea lumina!" Vocea i-a mai spus lui David că totul va fi adunat laolaltă în final și 'nici o oaie nu va fi lăsată singură în câmp'. Același lucru i-a fost transmis lui David prin intermediul unui medium: Nici unul dintre voi nu realizați cât de mult sunteți învăluiți de iubirea Divinității (Tot Ce Este). Este protectoare și călăuzitoare. Totul va fi adus laolaltă la sfârșitul zilei și nici o singură oaie nu va fi lăsată pe câmp.

Zile de cumpănă

Ne aflăm în pragul unei incredibile schimbări globale, la o răscruce de drumuri în care deciziile noastre vor influenţa multă vreme de acum înainte destinul planetei pământ. Avem astăzi posibilitatea să descuiem porţile închisorii mentale şi psihice în care a fost întemniţată de mii de ani rasa umană. La fel de bine, le putem permite gardienilor care deţin controlul să îşi ducă la bun sfârşit planurile de menţinere în sclavie şi de îndoctrinare mentală, emoţională, spirituală şi fizică a tuturor bărbaţilor, femeilor şi copiilor de pe această planetă, prin instaurarea unui guvern mondial, a unei armate, a unei bănci centrale şi a unei monede unice, precum şi prin implantarea de microcipuri în trupul fiecărui individ în parte. Ştiu că sună fantastic, dar dacă rasa umană şi-ar ridica ochii de pe ecranele televizoarelor unde rulează ultimul episod al telenovelei preferate sau ultimul show de divertisment, privind în jur cu luciditate, şi-ar da seama că toate aceste lucruri nu sunt doar posibile – cichiar se petrec. Cu fiecare oră care trece, puterea ocultă preia din ce în ce mai strâns controlul asupra politicii globale, asupra afacerilor, băncilor, armatei şi mass-mediei. Se vorbeşte tot mai des de implantarea de microcipuri la nivelul populaţiei, şi probabil procesul a început deja. Ori de câte ori un plan ascuns este pe punctul de a fi implementat, există o perioadă în care informaţiile ascunse trebuie să iasă la suprafaţă, pentru a putea susţine ultimul asalt asupra realităţii fizice. Acesta este procesul la care asistăm la ora actuală, odată cu toată această explozie de fuziuni între imperiile bancare şi de afaceri globale, precum şi cu accelerarea vitezei procesului de centralizare a puterii politice şi economice în mâna unor instituţii precum Uniunea Europeană, Naţiunile Unite, Organizaţia Mondială a Comerţului, Acordul Multilateral pentru Investiţii, precum şi a altor instituţii de globalizare, precum Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional şi summit-urile G-7/G-8. În spatele acestui proces continuu şi bine coordonat al globalizării se ascunde un trib alcătuit din câteva familii cu sânge pur, a căror linie genealogică poate fi trasată până în antichitatea Orientului Mijlociu şi a Orientului Îndepărtat. Ele au venit din aceste regiuni şi au devenit regii, nobilimea şi preoţimea naţiunilor europene în formare, extinzându-şi apoi puterea în întreaga lume, îndeosebi prin intermediul „Marelui” Imperiu Britanic. Folosindu-se de acest instrument, tribul şi-a putut extinde puterea în toate ţările pe care le-a ocupat Imperiul Britanic, dar şi alte ţări europene, inclusiv în Statele Unite, de unde continuă să regizeze acest spectacol până în zilele noastre. Statele Unite au fost conduse până în prezent de 40 de preşedinţi, din care 33 au fost legaţi genetic de numai doi oameni: regele Angliei Alfred cel Mare şi Carol cel Mare, faimosul rege al Franţei care a trăit în secolul IX. În toată această perioadă istorică, agenda politică a acestor familii a continuat să fie implementată în lume, ajungându-se astăzi în situaţia în care controlul global centralizat a devenit posibil.

Dacă doriţi să ştiţi cum va arăta viaţa noastră dacă nu ne vom trezi rapid, priviţi Germania nazistă.Ac eea este lumea care ne aşteaptă pe toţi dacă planul pe care eu îl numesc Agenda Frăţiei va reuşi până în anul 2012. În special anul 2012 pare crucial, din motive pe care le voi explica în continuare. Oamenii nu au nici o idee de prăpastia care îi aşteaptă sau despre natura lumii în care vor trăi copiii lor; cei mai mulţi dintre ei nici nu doresc să afle mai multe amănunte, căci nu le pasă. Preferă să ignore realitatea evidentă, negând adevărul care încearcă să le deschidă ochii. Personal, mă simt ca o vacă ce aleargă pe câmp, strigându-le suratelor ei: „Hei, ştiţi camionul acela care încarcă în fiecare lună o parte dintre noi? Ei bine, prietenele noastre nu sunt duse pe un alt câmp, aşa cum credeam noi. Oamenii le împuşcă în cap, le golesc sângele, le taie şi fac pachete de carne din ele. Apoi alţii le cumpără şi le mănâncă!” Imaginaţi-vă reacţia celorlalte vaci: „Eşti nebună, soro! Nimeni nu ar putea face aşa ceva. De altfel, avem acţiuni la acea companie de transport şi luăm nişte dividende frumoase. Aşa că tacă-ţi gura, nu ne mai speria de pomană”. Agenda pe care o expun în această carte se derulează de mii de ani şi a ajuns în momentul de faţă aproape de finalizare, căci oamenii au renunţat să mai gândească şi să îşi mai asume responsabilităţile care le revin. Ei preferă să facă ce cred că le serveşte interesele de moment, decât să se gândească la consecinţele faptelor lor pentru existenţa rasei umane. Se spune chiar că ignoranţa echivalează cu fericirea. Acest lucru este adevărat, dar numai pe termen scurt. Te poţi simţi foarte fericit dacă nu ştii că vine o tornadă, căci nu trebuie să faci nimic pentru a preîntâmpina pagubele. În timp ce tu îţi ţii capul în nisip, fundul îţi rămâne însă în aer, şi tornada continuă să se apropie! Dacă ţi-ai ridica ochii şi ai privi în zare, ai putea evita foarte uşor dezastrul. Ignoranţa şi negarea nu pot avea decât o singură consecinţă: furtuna te va lovi în plin, şi se ştie că aceste tornade lovesc întotdeauna pe neaşteptate şi atunci când omul este mai puţin pregătit pentru ele, efectele lor fiind dezastruoase. Aşa cum spuneam: ignoranţa echivalează cu fericirea, dar numai pe termen scurt. Noi ne creăm propria realitate, prin gândurile şi faptele noastre. Orice acţiune şi orice inacţiune au anumite consecinţe. Cine renunţă să mai gândească şi să îşi mai asume responsabilităţi, renunţă practic la viaţa sa. Dacă un număr suficient de mare de oameni procedează în acest fel, ei renunţă practic la întreaga lume în care trăiesc, şi exact acest lucru se întâmplat de-a lungul întregii istorii a omului. Aşa s-a ajuns ca un număr restrâns de oameni să controleze destinele marii majorităţi. Singura diferenţă faţă de trecut este că la ora actuală, acest număr restrâns de oameni a ajuns să manipuleze întreaga planetă, prin globalizarea afacerilor, a sistemului bancar şi a comunicaţiilor. Pârghiile acestui mecanism de control au fost întotdeauna aceleaşi: ţinerea oamenilor într-o stare de ignoranţă, de teamă şi de conflict interior. „Divide, condu şi cucereşte, păstrând cea mai importantă parte a cunoaşterii pentru tine” (vezi figura 1). Aşa cum vom arăta în această carte, cei care s-au folosit de aceste metode pentru a controla de mii de ani umanitatea sunt membrii aceleiaşi forţe, ai aceluiaşi trib restrâns, ai cărui membri se încrucişează numai între ei, urmând o agendă pe termen lung, care este pe punctul de a ajunge la apogeu. Statul fascist global este aproape definitivat.Şi totuşi, lucrurile nu trebuie să stea neapărat în acest fel. Adevărata putere se află în mâinile celor mulţi, nu a celor puţini. De fapt, fiecare individ conţine în el o putere infinită. Motivul pentru care suntem controlaţi nu se datorează faptului că nu am avea puterea de a ne decide singuri destinul, ci faptului că renunţăm cu atâta uşurinţă la ea, în fiecare clipă a vieţii noastre. Dacă se întâmplă ceva ce nu ne convine, ne grăbim să dăm vina pe altcineva. Dacă există vreo problemă în lume, ne spunem întotdeauna în sinea noastră: „Ceau de gând să facă pentru a o rezolva?”.Ei sunt cei care au creat în mod secret problema pentru ca noi să gândim în acest fel, iar ei să răspundă aşteptării noastre şi să vină cu o „soluţie” – care este de fiecare dată aceeaşi: mai multă putere centralizată şi mai puţină libertate pentru noi. Dacă doreşti să dai mai multă putere pe mâna poliţiei, armatei şi agenţiilor de securitate, făcându-i chiar pe oameni să cearcă acest lucru, tot ce ai de făcut este să creezi mai multe crime, mai multă violenţă şi mai mult terorism. Restul va veni de la sine. Dacă oamenii se tem să nu fie tâlhăriţi, jefuiţi sau bombardaţi, îţi vor preda de bunăvoie libertatea lor, cerându-ţi să îi aperi de răul pe care l-ai creat singur, făcându-i să se teamă de el. Bomba din Oklahoma este un exemplu clasic de acest fel, pe care l-am explicat detaliat în cartea mea, Şi adevărul vă va face liberi. Personal, am numit această tehnică simplă de manipulare şi control: crearea problemei – reacţie – soluţie. Tot ce trebuie să faci este să creezi problema, să încurajezi astfel o reacţie de tip: „Cineva trebuie să facă ceva”, iar apoi să oferi o soluţie. Sinteza acestei tehnici este motoul francmason: Ordo Ab Chao – „ordine din haos”. Creează haosul, iar apoi oferă calea de restabilire a ordinii. Ordinea ta, fireşte!