Copiii noştri procesează informaţia într-un mod diferit faţă de mulţi adulţi de până acuma. Noi, cei care am fost programaţi să fim gânditori liniari, am rezolvat întotdeauna problemele în progresie liniară. Atunci când tinerii sunt puşi în faţa unei probleme, ei îşi percep gândurile simultan. Informaţii din multe dimensiuni intră în mintea lor rapid şi în acelaşi timp.
De ce este necesară această observaţie pentru înţelegerea căilor de îmbunătăţire a relaţiilor noastre cu copiii de astăzi şi din viitor? Trezia noastră şi acceptarea felului în care copiii procesează informaţia nu aduce doar ajutor şi linişte pentru tineri, dar uneori poate chiar să fie acel element care face diferenţa dintre viaţă şi moarte.
Haideţi să studiem şase faţete ale unei specii nou-nouţe care a venit pe planetă. Cu inimile şi minţile noastre să ne deschidem faţă de aceşti copii şi vom găsi multe strategii pentru îmbunătăţirea sistemelor noastre educaţionale, medicale şi ale relaţiilor noastre personale de familie. Pe măsură ce devenim conştienţi faţă de ceea ce au venit copiii noştri să ne înveţe, vom fi capabili să descoperim misterul ascensiunii prin faptul că le urmăm exemplul. Acest lucru ne va duce la medii mai sigure, mai iubitoare şi pline de bogăţii şi la o iluminare pentru toţi.
ŞASE FAŢETE ALE COPILULUI HOLOGRAFIC
1. Călătorie uşoară dincolo de văl
Una dintre cele mai incitante capacităţi pe care noua fiinţă umană o aduce pe Mama Pământ este multidimensionalitatea. Pentru noul copil, mişcarea prin fiecare dimensiune este naturală şi uşoară. Copilul s-ar putea să aibă prieteni „imaginari“, care sunt adevăraţi însoţitori, relaţii cu membri de familie care au decedat, îngeri de diferite dimensiuni sau structuri stelare care îl conduc şi intră în relaţie cu copilul.
Există un aspect negativ legat de această capacitate. Dacă devine deprimat sau frustrat, dorinţa de a trece dincolo de văl poate să se transforme într-o forţă foarte puternică şi seducătoare, care poate să îl tenteze pe copil să treacă dincolo… spre un loc în care locuiesc multe suflete care au decedat. Acesta ar putea deveni un loc confortabil pentru copil. Copilul s-ar putea să considere că este mai uşor de trăit printre cei nevii, decât să aibă de-a face cu singurătatea legării de trup. În acest confort, copilul s-ar putea să aleagă mai degrabă să îşi părăsească viaţa, decât să stea şi să împlinească un scop sau altul – într-un fel, ca şi cum ar fi deja pe partea cealaltă şi n-ar trebui decât să facă ultimul pas prin simpla lipsire de oxigen.
Copiii care suportă auto-mutilarea, de obicei stau pe cealaltă parte şi se taie pentru că spun că îi ajută să se simtă vii. Acest act de a se tăia îi ajută să îşi elibereze o parte din durere. Majoritatea copiilor ştiu foarte bine încotro se îndreaptă, dar nu văd un alt fel de a face faţă.
Speranţa este soluţia pentru această condiţie. Pentru cei care lucrează cu copii deprimaţi, un simplu exerciţiu care îl învaţă pe copil să privească în sus cu proprii săi ochi, poate fi de mare ajutor. Aceasta nu este o metaforă pentru a avea speranţă – concentrarea ochilor într-o privire în sus este realmente o strategie fizică adevărată. Acest efort rezultă într-o tragere a forţei de viaţă mai mult către planul Pământului, aducând sentimente mai puternice de speranţă şi optimism.
Există mulţi vindecători care împărtăşesc deja această cunoaştere şi ar putea lucra cu tinerii care suferă de deprimare. Teama de a părea excentric sau chiar iresponsabili, în căutarea terapiilor alternative pentru a-şi ajuta copiii, îi reţin pe părinţi din căutarea răspunsurilor pentru problemele copiilor lor în alte locuri decât cele tradiţionale. Teama îi opreşte pe părinţi, educatori şi mass-media pentru a îmbrăţişa filosofii spitituale şi New Age pentru vindecare. Din nefericire, lipsa de înţelegere a populaţiei adulte poate duce la o lipsă de speranţă în copii, care sunt deja deprimaţi. În consecinţă, această lipsă de speranţă măreşte seducţia celeilalte părţi, în timp ce o teamă sănătoasă faţă de moarte este înlocuită de apatie. Copilului sau tânărului nu îi mai pasă dacă stă sau nu pe partea aceasta a vălului. Cum menţionam mai devreme, simptome cum sunt auto-mutilarea sau tendinţe de suicid pot apărea ca un mod de a se simţi în viaţa sau ca un strigăt către cineva.
Să învăţăm să-i ajutăm pe copii să se simtă vii şi entuziasmaţi pentru viaţă este sarcina dificilă a părintelui, consilierului sau dascălului. Doar atunci când copiii învaţă căi pentru a simţi entuziasm pentru faptul că se află pe Pământ, pot să înceapă să aibă încredere în fiinţele de pe planul terestru şi să îşi găsească scopul ei sau al lui pentru a fi aici. Pentru că fiinţele umane continuă să evolueze spiritual, este de sperat că mulţi vor înţelege acest minunat dar al accesului uşor pe care îl are noua fiinţă umană şi vor fi capabili să slujească ca ghizi pentru copiii noştri prin această capacitate provocatoare.
2. Furie vs. împuternicire:
Un simptom comun de disconfort în noul copil este o furie fizică, ce se află chiar sub suprafaţa personalităţii sale manifeste. Medicamentele par a fi răspunsul parţial la această problemă. Pentru mulţi copii, capacitatea de a fi mai puţin în suferinţă şi mai mult în control este la fel de binevenită pentru copil, cât şi pentru adulţii din preajma lui. Pe măsură ce simptomele sunt uşurate, copiii pot continua să lucreze cu cauzele unei astfel de agresiuni... cu speranţa de a renunţa în final la nevoia de medicamente.
O înţelegere a furiei este esenţială pentru procesul de vindecare, atât pentru Mama Pământ, cât şi pentru locuitorii ei. Copiii reacţionează uneori şi atacă pentru un anumit motiv. Aceste atacuri verbale şi uneori fizice creează o atmosferă dificilă pentru adulţii responsabili pentru copiii proprii sau ai societăţii ca întreg. Câţi adulţi sunt dispuşi să îndure deschiderea sufletului lor de către cei tineri, astfel ca modalităţile de gândire negative care sufocă propria creştere a adulţilor să poată ieşi la suprafaţă? Dacă suntem de acord că trebuie copilul să trăiască în mod holografic pentru a exista, putem vedea că orice ameninţare la existenţa sa va fi întâmpinată cu revoltă şi chiar cu violenţă. Furia, în general, este o reacţie emoţională faţă de persoana cu autoritate, care încearcă să impună un model liniar de comportament asupra copilului. Şi cu cât mai abuzivă şi represivă este forţa, cu atât mai multă furie va fi întâlnită.
Există un drenaj excesiv a puterii copilului, atunci când el este manipulat să se supună. Lipsa de comunicarea a adultului se manifestă, de obicei, ca un zid de blocaje emoţionale. Persoana adultă care aşează aceste blocaje, o face din cauza judecării şi temerii de furia copilului. Copilul pierde puterea, pe măsură ce adultul încearcă să manipuleze copilul pentru a se comporta într-un fel mai acceptabil pentru vechiul stil de relaţii. Schimbarea modelului nostru comportamental cu unul care respectă cu totul cunoaşterea şi puterea copiilor noştri, vine din profunzimile judecăţii, dar este atât de dificil ca noi să transpunem această judecată în înţelegere trupească.
Bineînţeles că disciplina este necesară pentru ca fiinţele umane să supravieţuiască. Cum poate acest lucru să fie realizat, dacă nu vor copiii nici să audă de ea? Răspunsul este atât de simplu. Copiii acceptă disciplina, dacă este însoţită de smerenie şi respect şi oferă cu adevărat direcţia de care este mare nevoie la cei tineri. Copilul nu caută să scape de răspundere, copilul, pur şi simplu, nu vrea să fie forţat să se supună, pentru că el ştie la un anumit nivel, că supunerea oarbă nu vine în întâmpinarea nevoilor societăţii noastre şi cu siguranţă este în conflict direct cu procesul de ascensiune.
Există facilităţi noi care se dezvoltă pe tot cuprinsul lumii, care onorează nevoia vitală pentru respect de care tinerele noastre modele de ascensiune au nevoie. Paradigmele familiale se transformă şi devin capabile să arate tratarea tuturor membrilor familiei cu acelaşi respect. Măsurarea liniară după vârstă sau putere financiară este înlocuită de cunoaşterea faptului că toţi membrii familiei sunt egali şi aduc o contribuţie importantă.
Folosirea modalităţilor blânde ale acceptării paşnice şi abandonarea impunerii de reguli rigide de comportament pot ajuta la transformarea furiei în împuternicire, pe care copilul o poate folosi pentru a co-crea o viaţă plină de semnificaţie şi scop. Acei terapeuţi şi părinţi, care lucrează cu copiii noştri noi, se vor împărtăşi realmente din puterea aceasta şi vor găsi vindecare pentru ei înşişi.
3. Capacitate psihică:
Majoritatea tinerilor pot discerne onestitatea şi caracterul altor oameni. Această capacitate vine din faptul că noii copii funcţionează mai degrabă ca grup decât ca indivizi. Ei vin ca suflete de grup. Este o observare uimitoare, pentru că, cu siguranţă, pare altfel. Dar o observare atentă a dinamicii relaţiilor în cadrul acestei generaţii dezvăluie faptul că majoritatea copiilor poate spune intuitiv dacă cineva lucrează în interesul lor cel mai bun. Atunci când un copil exprimă intuiţie, adulţii pot onora şi respecta acest dar adevărat. Încurajarea copilului pentru a se încrede în intuiţia sa, acordă putere; ea pune acel copil în legătură cu ghizii săi spirituali.
Tinerii noştri pot privi cum manipulăm, predicăm şi prezicem soarta şi râd în sinea lor pentru că ştiu mai bine. Adulţii care se află în relaţie spirituală cu tânăra generaţie pot afirma că o împărtăşire activă a sentimentelor, legată de o apropiere onestă, este singura formă de împărtăşire care va fi acceptată de copiii noştri. Mulţi dintre noi se tem de acest lucru, pentru că vedem că ne face vulnerabili, pentru că ne deschide faţă de lipsurile noastre.
Încrederea este unul din cele mai mari daruri pe care tinerii sunt dispuşi să le acorde celor viteji. Iar în faptul că există încredere în noi pentru integritate, suntem aduşi mai aproape de acea dimensiune a noastră pe care o considerăm sfântă.
4. Abordarea sarcinilor într-un mod non-liniar:
Copilul holografic a venit pe planul terestru pentru a schimba structurile tuturor sistemelor noastre. Un studiu al terapiei chakrelor ne arată să simţul de bine al copilului radiază la nivelul chakrelor Pământului şi cea sacrală (prima şi a doua). Aceste două centre de energie au de-a face în primul rând cu lumea fizică. Acest copil va arăta simptome de nerăbdare şi ostilitate, dacă va fi forţat să asculte instrucţiuni detaliate şi lungi explicaţii plictisitoare – cauza este faptul că aceste două chakre sunt forţate să se închidă, de către instructor. Ceea ce este considerat revoltă este pur şi simplu o reacţie faţă de ameninţarea de a-şi pierde energia din cauza lipsei de înţelegere a instructorului în instruirea copilului nou.
Este important de notat că talentul său pentru aplicaţii mecanice şi fizice pe plan material este mult mai dezvoltat decât acum cincizeci de ani. Ce este diferit la această generaţie, este că aceste tinere persoane poartă realmente tipare pentru progresul tehnologic şi schimbările sociale în trupul lor de energie – din nou, nu doar o pasiune pentru mecanică sau o preferinţă pentru activităţi practice. Acest dar este construit în sistemele copilului, capacitându-l să construiască structuri noi, în timp ce este impulsionat dintr-o geometrie şase(hexa)-dimensională direct prin mâinile lor. Tehnologia se va dezvolta exponenţial pe măsură ce copiii noştri devin adulţi.
Majoritatea capacităţilor de design şi tehnologice ale tinerei populaţii îi pot face foarte intoleranţi la proceduri lente, metodice. Ei refuză pur şi simplu ajutorul sau instruirea, mai ales dacă este scrisă. O astfel de frustrare poate să apară într-un părinte sau un pedagog care nu poate să îi convingă pe copiii foarte inteligenţi să lucreze cu hârtie sau creion, decât într-un scop exclusiv creativ. Reducerea furiei şi a frustrării poate fi realizată direct, pe măsură ce aceşti oameni tineri ne arată calea spre o lume care elimină nevoia excesivă de lucrări pe hârtie şi mijloace ineficiente de comunicare.
5. Karma vs. ascensiune:
Mulţi vindecători au scris despre ascensiunea Pământului spre o vibraţie mai înaltă. Copilul holografic a venit pentru a asista la această trecere. Cei care sunt aici au arătat iubire pentru Pământ şi pentru omenire în general. Ce lipseşte, este o simplă procesare a karmei negative cu alţi oameni. O lipsă de acest gen de procesare îi pare observatorului un fel de lipsă de angajament faţă de alţii, dar, pentru că este dincolo de dimensiunile terestre (cum sunt noii copii), are nevoie de energie şi scopuri diferite. Copilul arată o rezistenţă faţă de impunerile, prescrise de oricine, pentru un comportament potrivit. Noul copil nu este aici pentru a-şi îmbunătăţi relaţiile individuale, ci pentru a îmbunătăţi funcţionarea fiinţei umane la acest nou nivel energetic. Iubirea este deja în sufletul scopului, astfel că nu trebuie tratată separat. Persoana care lucrează cu copilul are o răspundere mai mare, şi anume, să înveţe despre relaţia copilului cu propria sa lume şi sine superioară.
Majoritatea oamenilor evoluaţi şi orientaţi spiritual au învăţat deja nevoia de iubire. Ce trebuie cu toţii să învăţăm, este cum să funcţionăm ca grup. Acesta este un comportament cu totul diferit, pentru că nu va exista o atingere a scopului şi o vindecare reală, dacă o persoană tot mai continuă să funcţioneze în izolare. Aceasta nu este o teorie poetică. Lecţiile de astăzi presupun învăţarea de metode practice pentru slujirea noiii energii. Totul va fi un efort de grup. Nu vor exista eroi.
Mulţi dintre noi sunt şocaţi de lipsa de respect pe care tinerii o au faţă de autoritate. Cu toate acestea, nu există o lipsă de respect faţă de adulţi, ci o interpretare diferită, pentru că ei realmente nu văd pe nimeni investit cu autoritate – ei văd fiinţe umane care funcţionează împreună la unison. Suntem ca un grup de oameni care învaţă să funcţioneze în timp ce suntem legaţi unii de alţii. Nimeni nu poate lucra de unul singur pentru mult timp, dacă grupul va descoperi strategii noi de supravieţuire.
Acest comportament va părea bizar unui adult, dar părinţii şi ajutoarele pot obţine informaţii practice de la copil. Prin păstrarea legăturii cu dimensiunea spirituală a copilului, terapeutul va deveni mai mult un învăţăcel decât un profesor. Ghizii spirituali vor vorbi cu terapeutul, dândui prescripţii pentru noi comportamente sănătoase. Cât de minunat va fi atunci când părinţii unui copil vor putea face la fel! Părinţii vor putea să meargă împreună cu copiii lor pe drumul înapoi de la astfel de erori tragice de judecată cum sunt dependenţa de droguri, violenţa şi altele, pe măsură ce învaţă adevărul spiritual şi obţin direcţionarea spirituală de la ghizii copilului.
6. Sindrom de Deficit de Atenţie sau multidimensional?
Priviţi diseară la televizor, ca un scurt experiment. Sună ciudat? Nu chiar! Multe programe noi pentru tineri folosesc imagini scurte; ei taie de la scenă nouă la scenă nouă şi înapoi, la scenă nouă şi înapoi,la scenă nouă. Aceasta este o minunată manifestare a felului în care copilul se mişcă prin realitate. Copiii ai căror gânduri se mişcă cu viteza asta sunt, de obicei, diagnosticaţi cu sindrom de deficit de atenţie, când acest lucru este privit dintr-un punct de vedere tri-dimensional. Dar, în realitate, copilul nu face decât să acceseze alte dimensiuni. Acest lucru poate fi făcut cu impulsuri cuantice.
A sta pe planul terestru şi a trece de la un pas la altul nu este valabil pentru tinerii noştri. Pentru a supravieţui energetic ca fiinţe mult mai mari, copiii trebuie să fie familiarizaţi cu toate dimensiunile, astfel încât să îşi împlinească scopul. Amintiţi-vă că ni s-a spus că ascensiunea înseamnă că fiinţa umană nu va mai primi atât de mult ajutor energetic din alte dimensiuni, mai ales din lumea naturală. Omul înălţat va fi mult mai mult suficient sieşi şi răspunzător pentru a deveni mult mai independent energetic. Mulţi oameni se plâng de oboseală şi slăbiciune pentru că nu au învăţat încă cum să se alimenteze cu propria lor energie. Copiii noştri ne vor arăta cum să facem asta.
Cum putem să îi ajutăm pe copiii cu diagnostic de deficit de atenţie? Trebuie să învăţăm să ne mişcăm în ritmul lor. Un nou ritm este introdus pe planul terestru de constructori şase(hexa)-dimensionali. Va deveni cândva foarte evident faptul că mulţi copii cu acest diagnostic sunt o specie nou evoluată care vine să schimbe sunetul şi ritmul planetei. Aceşti copii simt o durere atunci când se mişcă prea încet printre gândurile lor. Pe măsură ce învăţăm noul lor ritm, durerea lor şi oboseala noastră vor dispărea. Pe măsură ce învăţăm de la el şi acceptăm noul copil, noi ne vom vindeca iar Pământul se va înălţa.
EPILOG
Găsirea de soluţii la problemele inerente în relaţiile cu copiii, existente în societatea noastră, poate fi facilitată de conştienţa extinsă a fiinţei umane faţă de faţetele menţionate mai sus, privitoare la copilul holografic. Discuţiile ca cea de acum pot să ne ajute să accesăm strategii practice, care vor îmbunătăţi relaţia noastră cu generaţia tânără. Dacă îi ascultăm pe copii fără să îi judecăm, vom face primul pas spre această nouă conştienţă.
Acest articol a apărut prima dată în Sedona Journal of Emeregence, august 2001.
De ce este necesară această observaţie pentru înţelegerea căilor de îmbunătăţire a relaţiilor noastre cu copiii de astăzi şi din viitor? Trezia noastră şi acceptarea felului în care copiii procesează informaţia nu aduce doar ajutor şi linişte pentru tineri, dar uneori poate chiar să fie acel element care face diferenţa dintre viaţă şi moarte.
Haideţi să studiem şase faţete ale unei specii nou-nouţe care a venit pe planetă. Cu inimile şi minţile noastre să ne deschidem faţă de aceşti copii şi vom găsi multe strategii pentru îmbunătăţirea sistemelor noastre educaţionale, medicale şi ale relaţiilor noastre personale de familie. Pe măsură ce devenim conştienţi faţă de ceea ce au venit copiii noştri să ne înveţe, vom fi capabili să descoperim misterul ascensiunii prin faptul că le urmăm exemplul. Acest lucru ne va duce la medii mai sigure, mai iubitoare şi pline de bogăţii şi la o iluminare pentru toţi.
ŞASE FAŢETE ALE COPILULUI HOLOGRAFIC
1. Călătorie uşoară dincolo de văl
Una dintre cele mai incitante capacităţi pe care noua fiinţă umană o aduce pe Mama Pământ este multidimensionalitatea. Pentru noul copil, mişcarea prin fiecare dimensiune este naturală şi uşoară. Copilul s-ar putea să aibă prieteni „imaginari“, care sunt adevăraţi însoţitori, relaţii cu membri de familie care au decedat, îngeri de diferite dimensiuni sau structuri stelare care îl conduc şi intră în relaţie cu copilul.
Există un aspect negativ legat de această capacitate. Dacă devine deprimat sau frustrat, dorinţa de a trece dincolo de văl poate să se transforme într-o forţă foarte puternică şi seducătoare, care poate să îl tenteze pe copil să treacă dincolo… spre un loc în care locuiesc multe suflete care au decedat. Acesta ar putea deveni un loc confortabil pentru copil. Copilul s-ar putea să considere că este mai uşor de trăit printre cei nevii, decât să aibă de-a face cu singurătatea legării de trup. În acest confort, copilul s-ar putea să aleagă mai degrabă să îşi părăsească viaţa, decât să stea şi să împlinească un scop sau altul – într-un fel, ca şi cum ar fi deja pe partea cealaltă şi n-ar trebui decât să facă ultimul pas prin simpla lipsire de oxigen.
Copiii care suportă auto-mutilarea, de obicei stau pe cealaltă parte şi se taie pentru că spun că îi ajută să se simtă vii. Acest act de a se tăia îi ajută să îşi elibereze o parte din durere. Majoritatea copiilor ştiu foarte bine încotro se îndreaptă, dar nu văd un alt fel de a face faţă.
Speranţa este soluţia pentru această condiţie. Pentru cei care lucrează cu copii deprimaţi, un simplu exerciţiu care îl învaţă pe copil să privească în sus cu proprii săi ochi, poate fi de mare ajutor. Aceasta nu este o metaforă pentru a avea speranţă – concentrarea ochilor într-o privire în sus este realmente o strategie fizică adevărată. Acest efort rezultă într-o tragere a forţei de viaţă mai mult către planul Pământului, aducând sentimente mai puternice de speranţă şi optimism.
Există mulţi vindecători care împărtăşesc deja această cunoaştere şi ar putea lucra cu tinerii care suferă de deprimare. Teama de a părea excentric sau chiar iresponsabili, în căutarea terapiilor alternative pentru a-şi ajuta copiii, îi reţin pe părinţi din căutarea răspunsurilor pentru problemele copiilor lor în alte locuri decât cele tradiţionale. Teama îi opreşte pe părinţi, educatori şi mass-media pentru a îmbrăţişa filosofii spitituale şi New Age pentru vindecare. Din nefericire, lipsa de înţelegere a populaţiei adulte poate duce la o lipsă de speranţă în copii, care sunt deja deprimaţi. În consecinţă, această lipsă de speranţă măreşte seducţia celeilalte părţi, în timp ce o teamă sănătoasă faţă de moarte este înlocuită de apatie. Copilului sau tânărului nu îi mai pasă dacă stă sau nu pe partea aceasta a vălului. Cum menţionam mai devreme, simptome cum sunt auto-mutilarea sau tendinţe de suicid pot apărea ca un mod de a se simţi în viaţa sau ca un strigăt către cineva.
Să învăţăm să-i ajutăm pe copii să se simtă vii şi entuziasmaţi pentru viaţă este sarcina dificilă a părintelui, consilierului sau dascălului. Doar atunci când copiii învaţă căi pentru a simţi entuziasm pentru faptul că se află pe Pământ, pot să înceapă să aibă încredere în fiinţele de pe planul terestru şi să îşi găsească scopul ei sau al lui pentru a fi aici. Pentru că fiinţele umane continuă să evolueze spiritual, este de sperat că mulţi vor înţelege acest minunat dar al accesului uşor pe care îl are noua fiinţă umană şi vor fi capabili să slujească ca ghizi pentru copiii noştri prin această capacitate provocatoare.
2. Furie vs. împuternicire:
Un simptom comun de disconfort în noul copil este o furie fizică, ce se află chiar sub suprafaţa personalităţii sale manifeste. Medicamentele par a fi răspunsul parţial la această problemă. Pentru mulţi copii, capacitatea de a fi mai puţin în suferinţă şi mai mult în control este la fel de binevenită pentru copil, cât şi pentru adulţii din preajma lui. Pe măsură ce simptomele sunt uşurate, copiii pot continua să lucreze cu cauzele unei astfel de agresiuni... cu speranţa de a renunţa în final la nevoia de medicamente.
O înţelegere a furiei este esenţială pentru procesul de vindecare, atât pentru Mama Pământ, cât şi pentru locuitorii ei. Copiii reacţionează uneori şi atacă pentru un anumit motiv. Aceste atacuri verbale şi uneori fizice creează o atmosferă dificilă pentru adulţii responsabili pentru copiii proprii sau ai societăţii ca întreg. Câţi adulţi sunt dispuşi să îndure deschiderea sufletului lor de către cei tineri, astfel ca modalităţile de gândire negative care sufocă propria creştere a adulţilor să poată ieşi la suprafaţă? Dacă suntem de acord că trebuie copilul să trăiască în mod holografic pentru a exista, putem vedea că orice ameninţare la existenţa sa va fi întâmpinată cu revoltă şi chiar cu violenţă. Furia, în general, este o reacţie emoţională faţă de persoana cu autoritate, care încearcă să impună un model liniar de comportament asupra copilului. Şi cu cât mai abuzivă şi represivă este forţa, cu atât mai multă furie va fi întâlnită.
Există un drenaj excesiv a puterii copilului, atunci când el este manipulat să se supună. Lipsa de comunicarea a adultului se manifestă, de obicei, ca un zid de blocaje emoţionale. Persoana adultă care aşează aceste blocaje, o face din cauza judecării şi temerii de furia copilului. Copilul pierde puterea, pe măsură ce adultul încearcă să manipuleze copilul pentru a se comporta într-un fel mai acceptabil pentru vechiul stil de relaţii. Schimbarea modelului nostru comportamental cu unul care respectă cu totul cunoaşterea şi puterea copiilor noştri, vine din profunzimile judecăţii, dar este atât de dificil ca noi să transpunem această judecată în înţelegere trupească.
Bineînţeles că disciplina este necesară pentru ca fiinţele umane să supravieţuiască. Cum poate acest lucru să fie realizat, dacă nu vor copiii nici să audă de ea? Răspunsul este atât de simplu. Copiii acceptă disciplina, dacă este însoţită de smerenie şi respect şi oferă cu adevărat direcţia de care este mare nevoie la cei tineri. Copilul nu caută să scape de răspundere, copilul, pur şi simplu, nu vrea să fie forţat să se supună, pentru că el ştie la un anumit nivel, că supunerea oarbă nu vine în întâmpinarea nevoilor societăţii noastre şi cu siguranţă este în conflict direct cu procesul de ascensiune.
Există facilităţi noi care se dezvoltă pe tot cuprinsul lumii, care onorează nevoia vitală pentru respect de care tinerele noastre modele de ascensiune au nevoie. Paradigmele familiale se transformă şi devin capabile să arate tratarea tuturor membrilor familiei cu acelaşi respect. Măsurarea liniară după vârstă sau putere financiară este înlocuită de cunoaşterea faptului că toţi membrii familiei sunt egali şi aduc o contribuţie importantă.
Folosirea modalităţilor blânde ale acceptării paşnice şi abandonarea impunerii de reguli rigide de comportament pot ajuta la transformarea furiei în împuternicire, pe care copilul o poate folosi pentru a co-crea o viaţă plină de semnificaţie şi scop. Acei terapeuţi şi părinţi, care lucrează cu copiii noştri noi, se vor împărtăşi realmente din puterea aceasta şi vor găsi vindecare pentru ei înşişi.
3. Capacitate psihică:
Majoritatea tinerilor pot discerne onestitatea şi caracterul altor oameni. Această capacitate vine din faptul că noii copii funcţionează mai degrabă ca grup decât ca indivizi. Ei vin ca suflete de grup. Este o observare uimitoare, pentru că, cu siguranţă, pare altfel. Dar o observare atentă a dinamicii relaţiilor în cadrul acestei generaţii dezvăluie faptul că majoritatea copiilor poate spune intuitiv dacă cineva lucrează în interesul lor cel mai bun. Atunci când un copil exprimă intuiţie, adulţii pot onora şi respecta acest dar adevărat. Încurajarea copilului pentru a se încrede în intuiţia sa, acordă putere; ea pune acel copil în legătură cu ghizii săi spirituali.
Tinerii noştri pot privi cum manipulăm, predicăm şi prezicem soarta şi râd în sinea lor pentru că ştiu mai bine. Adulţii care se află în relaţie spirituală cu tânăra generaţie pot afirma că o împărtăşire activă a sentimentelor, legată de o apropiere onestă, este singura formă de împărtăşire care va fi acceptată de copiii noştri. Mulţi dintre noi se tem de acest lucru, pentru că vedem că ne face vulnerabili, pentru că ne deschide faţă de lipsurile noastre.
Încrederea este unul din cele mai mari daruri pe care tinerii sunt dispuşi să le acorde celor viteji. Iar în faptul că există încredere în noi pentru integritate, suntem aduşi mai aproape de acea dimensiune a noastră pe care o considerăm sfântă.
4. Abordarea sarcinilor într-un mod non-liniar:
Copilul holografic a venit pe planul terestru pentru a schimba structurile tuturor sistemelor noastre. Un studiu al terapiei chakrelor ne arată să simţul de bine al copilului radiază la nivelul chakrelor Pământului şi cea sacrală (prima şi a doua). Aceste două centre de energie au de-a face în primul rând cu lumea fizică. Acest copil va arăta simptome de nerăbdare şi ostilitate, dacă va fi forţat să asculte instrucţiuni detaliate şi lungi explicaţii plictisitoare – cauza este faptul că aceste două chakre sunt forţate să se închidă, de către instructor. Ceea ce este considerat revoltă este pur şi simplu o reacţie faţă de ameninţarea de a-şi pierde energia din cauza lipsei de înţelegere a instructorului în instruirea copilului nou.
Este important de notat că talentul său pentru aplicaţii mecanice şi fizice pe plan material este mult mai dezvoltat decât acum cincizeci de ani. Ce este diferit la această generaţie, este că aceste tinere persoane poartă realmente tipare pentru progresul tehnologic şi schimbările sociale în trupul lor de energie – din nou, nu doar o pasiune pentru mecanică sau o preferinţă pentru activităţi practice. Acest dar este construit în sistemele copilului, capacitându-l să construiască structuri noi, în timp ce este impulsionat dintr-o geometrie şase(hexa)-dimensională direct prin mâinile lor. Tehnologia se va dezvolta exponenţial pe măsură ce copiii noştri devin adulţi.
Majoritatea capacităţilor de design şi tehnologice ale tinerei populaţii îi pot face foarte intoleranţi la proceduri lente, metodice. Ei refuză pur şi simplu ajutorul sau instruirea, mai ales dacă este scrisă. O astfel de frustrare poate să apară într-un părinte sau un pedagog care nu poate să îi convingă pe copiii foarte inteligenţi să lucreze cu hârtie sau creion, decât într-un scop exclusiv creativ. Reducerea furiei şi a frustrării poate fi realizată direct, pe măsură ce aceşti oameni tineri ne arată calea spre o lume care elimină nevoia excesivă de lucrări pe hârtie şi mijloace ineficiente de comunicare.
5. Karma vs. ascensiune:
Mulţi vindecători au scris despre ascensiunea Pământului spre o vibraţie mai înaltă. Copilul holografic a venit pentru a asista la această trecere. Cei care sunt aici au arătat iubire pentru Pământ şi pentru omenire în general. Ce lipseşte, este o simplă procesare a karmei negative cu alţi oameni. O lipsă de acest gen de procesare îi pare observatorului un fel de lipsă de angajament faţă de alţii, dar, pentru că este dincolo de dimensiunile terestre (cum sunt noii copii), are nevoie de energie şi scopuri diferite. Copilul arată o rezistenţă faţă de impunerile, prescrise de oricine, pentru un comportament potrivit. Noul copil nu este aici pentru a-şi îmbunătăţi relaţiile individuale, ci pentru a îmbunătăţi funcţionarea fiinţei umane la acest nou nivel energetic. Iubirea este deja în sufletul scopului, astfel că nu trebuie tratată separat. Persoana care lucrează cu copilul are o răspundere mai mare, şi anume, să înveţe despre relaţia copilului cu propria sa lume şi sine superioară.
Majoritatea oamenilor evoluaţi şi orientaţi spiritual au învăţat deja nevoia de iubire. Ce trebuie cu toţii să învăţăm, este cum să funcţionăm ca grup. Acesta este un comportament cu totul diferit, pentru că nu va exista o atingere a scopului şi o vindecare reală, dacă o persoană tot mai continuă să funcţioneze în izolare. Aceasta nu este o teorie poetică. Lecţiile de astăzi presupun învăţarea de metode practice pentru slujirea noiii energii. Totul va fi un efort de grup. Nu vor exista eroi.
Mulţi dintre noi sunt şocaţi de lipsa de respect pe care tinerii o au faţă de autoritate. Cu toate acestea, nu există o lipsă de respect faţă de adulţi, ci o interpretare diferită, pentru că ei realmente nu văd pe nimeni investit cu autoritate – ei văd fiinţe umane care funcţionează împreună la unison. Suntem ca un grup de oameni care învaţă să funcţioneze în timp ce suntem legaţi unii de alţii. Nimeni nu poate lucra de unul singur pentru mult timp, dacă grupul va descoperi strategii noi de supravieţuire.
Acest comportament va părea bizar unui adult, dar părinţii şi ajutoarele pot obţine informaţii practice de la copil. Prin păstrarea legăturii cu dimensiunea spirituală a copilului, terapeutul va deveni mai mult un învăţăcel decât un profesor. Ghizii spirituali vor vorbi cu terapeutul, dândui prescripţii pentru noi comportamente sănătoase. Cât de minunat va fi atunci când părinţii unui copil vor putea face la fel! Părinţii vor putea să meargă împreună cu copiii lor pe drumul înapoi de la astfel de erori tragice de judecată cum sunt dependenţa de droguri, violenţa şi altele, pe măsură ce învaţă adevărul spiritual şi obţin direcţionarea spirituală de la ghizii copilului.
6. Sindrom de Deficit de Atenţie sau multidimensional?
Priviţi diseară la televizor, ca un scurt experiment. Sună ciudat? Nu chiar! Multe programe noi pentru tineri folosesc imagini scurte; ei taie de la scenă nouă la scenă nouă şi înapoi, la scenă nouă şi înapoi,la scenă nouă. Aceasta este o minunată manifestare a felului în care copilul se mişcă prin realitate. Copiii ai căror gânduri se mişcă cu viteza asta sunt, de obicei, diagnosticaţi cu sindrom de deficit de atenţie, când acest lucru este privit dintr-un punct de vedere tri-dimensional. Dar, în realitate, copilul nu face decât să acceseze alte dimensiuni. Acest lucru poate fi făcut cu impulsuri cuantice.
A sta pe planul terestru şi a trece de la un pas la altul nu este valabil pentru tinerii noştri. Pentru a supravieţui energetic ca fiinţe mult mai mari, copiii trebuie să fie familiarizaţi cu toate dimensiunile, astfel încât să îşi împlinească scopul. Amintiţi-vă că ni s-a spus că ascensiunea înseamnă că fiinţa umană nu va mai primi atât de mult ajutor energetic din alte dimensiuni, mai ales din lumea naturală. Omul înălţat va fi mult mai mult suficient sieşi şi răspunzător pentru a deveni mult mai independent energetic. Mulţi oameni se plâng de oboseală şi slăbiciune pentru că nu au învăţat încă cum să se alimenteze cu propria lor energie. Copiii noştri ne vor arăta cum să facem asta.
Cum putem să îi ajutăm pe copiii cu diagnostic de deficit de atenţie? Trebuie să învăţăm să ne mişcăm în ritmul lor. Un nou ritm este introdus pe planul terestru de constructori şase(hexa)-dimensionali. Va deveni cândva foarte evident faptul că mulţi copii cu acest diagnostic sunt o specie nou evoluată care vine să schimbe sunetul şi ritmul planetei. Aceşti copii simt o durere atunci când se mişcă prea încet printre gândurile lor. Pe măsură ce învăţăm noul lor ritm, durerea lor şi oboseala noastră vor dispărea. Pe măsură ce învăţăm de la el şi acceptăm noul copil, noi ne vom vindeca iar Pământul se va înălţa.
EPILOG
Găsirea de soluţii la problemele inerente în relaţiile cu copiii, existente în societatea noastră, poate fi facilitată de conştienţa extinsă a fiinţei umane faţă de faţetele menţionate mai sus, privitoare la copilul holografic. Discuţiile ca cea de acum pot să ne ajute să accesăm strategii practice, care vor îmbunătăţi relaţia noastră cu generaţia tânără. Dacă îi ascultăm pe copii fără să îi judecăm, vom face primul pas spre această nouă conştienţă.
Acest articol a apărut prima dată în Sedona Journal of Emeregence, august 2001.
